Franturi de ganduri

Dragostea nu dureaza niciodata 3 ani. Uneori nu cred nici macar ca s-ar desavarsi vreodata. Probabil ca ajunge sa moara cand renuntam la noi pentru cel de langa noi. Moare cand faci constatari, moare cand vezi ca renunti la micile placeri pentru cel de langa tine… Moare cand nici macar tigara nu-ti mai provoaca aceeasi placere ca acum multa vreme.

Pe-atunci era suficienta o tigara. Acum ai adaugat un pahar de vin rosu… Ai tot ce ti-ai putea dori, tot ceea ce altii si-ar dori si totusi cumva nu e suficient. Te intrebi ce lipseste… Te intrebi daca e o greseala. Incepi sa te intrebi tot mai des cum arata fericirea, cum vad ceilalti fericirea, cum se simte fericirea.

Prima moarte e mereu cea mai grea. Dupa prima nu mai exista alta. Restul sunt toate la fel. Moare o bucata de suflet, moare jumatate din el si pana te trezesti tu sa iti faci programare la medic e ingropat de-a binelea. Nu mai are rost sa incerci sa mai tratezi ceva. Acoperi osemintele cu amintiri frumoase, iti pui un zambet la purtator si ajungi sa fii indiferenta la orice. Nici macar nu trebuie sa mai mimezi ceva. E parte din tine.

Intrebarile, gandurile, omul de langa tine, sufletul ala lipsa, amalgamul de amintiri, zilele rutinale, noptile agitate iti amortizeaza caderea. Caderea pe care ajungi s-o resimti ca fiind doar un zbor lin deasupra unui cuib de vise.

Cladim amintiri

Privesc in oglinda. Ma intreb daca mai simt ceva. Ma intreb daca sentimentul va fi acelasi. Ma intreb daca tu mai esti la fel. A trecut prea mult timp. Doi actori ce-au jucat in piesa gresita.

-Pari fericita.

Imi strivesti buzele de-ale tale. Tu n-ai stiut niciodata sa ceri. Ai luat cu forta. Saruturi, mangaieri, suflet, lacrimi, zambete, sperante, vise. Am invatat sa fac la fel asa ca-ti raspund brutal. Nu avem timp de regrete. Stim amandoi ca povestea noastra tine mereu doar pana la rasarit. O fericire temporara si pacate pe care le mai numara doar sufletul.

Promisiuni si regrete

Uneori faci o investitie, uneori un credit pe 30 de ani, iar alteori investesti intr-un om care-ti devine casa. Suflet, aer, apa, brate deschise, zambete, lacrimi, tristete, sperante, vise, fericire, clipe furate timpului. Asta e omul de langa tine. Asta e omul care intr-o buna zi pleaca si-ti demonstreaza ca ai investit prost. E omul pe care l-ai construit cu bucati din tine… E omul care la final te dezamageste. E omul care dupa ani de zile se intoarce de parca nimic nu s-ar fi intamplat…

Abia iti poti abtine un zambet cand iti spune ca te regreta. Abia iti poti abtine buzele sa nu-l sarute. Abia iti poti poti tine respiratia incat sa nu versi un oftat obosit. Abia iti poti abtine lacrimile pentru ca stii ca tu nu ai de gand sa te intorci vreodata “acasa”.

Trupuri

Noi facem pana si furtuna sa para o joaca de copii. Am invatat sa ne seducem in fiecare zi altfel, sa parem mereu doi straini la o prima intalnire, sa ne zambim ca doi copii si sa ne ascundem pasiunea in spatele unor ironii subtile.

Ambii ne doream basmul uitand de dragoni si vrajitoare. Ambii ne doream povestea, dar nu aveam timp de ea. Ambii ne doream sentimente, dar tot ce mai aveam pe masa erau suflete golite de-atata dragoste.

Isi finisa machiajul in oglinda unei camere de hotel. Fuma lent o tigara si se gandea la ce-i poate oferi noaptea… Stia ca din orice inger poti forma un demon. Stia ca fiecare om poate fi un criminal. Uneori la propriu, alteori la figurat… Ea nu avea de gand sa fie o victima.

Taxiul oprise in fata unui restaurant ce parea inchis in urma cu zeci de ani. Doar sunetul tocurilor pe asfalt ii faceau simtita prezenta in miez de noapte. Pasea calm de parca era inceputul lumii. Inauntru, aproape bezna. El, asezat dupa bar, o privea zambind. Doi pradatori fixandu-si privirea de parca si-ar fi servit cina unul celuilalt.

Drum spre nicaieri

Privesti in jurul tau. Atatia oameni, atatea masti. Unii te iubesc pentru cum esti tu. Ceilalti te iubesc si mai mult pentru ceea ce nu esti. Tu ai luat un tren spre nicaieri si ai coborat in repetate randuri in statia gresita. Mereu ti s-a parut prea lung drumul, ai vrut sa schimbi decorul, vecinii de compartiment si orele de somn.

Ai cunoscut oameni care ti-au furat nopti, dar pe care nu ti i-ai mai dorit la primele raze de soare. Ai intalnit si oameni in miez de zi, dar alaturi de care era imposibil sa numeri stelele. Pur si simplu ai continuat sa calatoresti fara o directie.

Colectionari de suflete

Si redevii persoana aia cu un haos in loc de viata. Redevii femeia cu zambetul pe buze si ochii sclipind de fericire. Nu te-ai gandit niciodata la viitor. Ai facut toate greselile posibile zambind si aruncandu-te in gol. O clipa de fericire in general te costa ani din viata, dar tie nu-ti mai pasa. Cand nu mai ai nimic de pierdut joci cu toate cartile pe masa.

Apus de soare

Parul lung, lasat pe spate, buze rosii, ochii conturati atenti cu o mare de cerneala neagra si sarcasmul nelipsit. Mai raman doar hainele. Intind dresurile usor pe picior, aleg cea mai dantelata si neagra lenjerie existenta, iar rochia vaporoasa, neagra. Nici prea lunga, nici prea scurta. Asa, cat sa-ti trezeasca simturile adormite si zambetul pe buze. Ultimul strop de parfum si cele mai inalte tocuri.

Noi doi

Arunc o privire in oglinda. Atat de diferita fata de cea care am fost. Inainte ti-as fi inchis usa sa nu pleci, acum te invit sa iesi fara sa te mai conduc. M-ai cunoscut naiva si te-am lasat cand am devenit femeie. M-ai cunoscut cu zambetul pe buze si am plecat ridicand dintr-o spranceana de parca as fi mers la o cafea.

Negociere

Auzi pamantul cum se prabuseste? Atat de deplina linistea incat aud cum imi cad bucati de suflet in trecut. Stau la masa cu diavolul si negociez ce a mai ramas. Grea decizie. Sa-mi vand si ultimele bucati sau sa mi-l recuperez pe tot? Greseli platite cu ani din viata, amintiri care tulbura prezentul si persoane care ar trebui sa ramana intr-un decor blurat.

Contratimp

Timpul? Niciodata nu e suficient. Niciodata suficient sa spui tot ce ai de spus, niciodata suficient sa cunosti o persoana in intregime, niciodata suficient pentru doliu, niciodata suficient pentru regrete, nici macar pentru fericire…