Prima zi fara tine

E prima zi fara tine… Am asteptat toata ziua macar un telefon sa-ti pot auzi vocea, am asteptat un mesaj, am asteptat sa ma trezesc din cosmar. Nu s-a putut… E ora 22.29 si inca nu stiu nimic de tine. Toate minutele au trecut ca fiind ore. Timpul nu e de partea mea. Iti simt lipsa. A fost prima zi gri dupa atatea roz. A fost o zi imperfecta. Intr-adevar si cerul a plans. A plouat. Ti-am simtit lipsa mai mult ca oricand, am simtit nevoia sa te aud mai mult ca niciodata, am avut nevoie de tine ca intotdeauna, doar ca azi nu ai fost acolo… a fost prima oara dupa atatea luni de zile in care nu ai fost acolo. Tu! cel care erai totul! nu mai esti. Nu mai am nimic, doar o dorinta nestavilita de tine. Nu mai am nevoie de nimic… doar de tine. Ma simt incompleta, lovita de firmiturile momentelor frumoase. Da azi! Imi amintesc tot! Cand mi-ai zis prima oara ca ma adori, cand mi-ai zis bebe, cand mi-ai zis ca cel mai mult iti place sa-mi zici ingeras. Iti amintesti? Iti amintesti cand am fost certati 3 zile si dupa ne-am impacat? Si mi-ai zis ca te simti fericit? Fumai o tigara, m-ai sunat, am vorbit si mi-ai zis: “Doamne nu ai idee cat de fericit ma faci!” Si tu ma faci fericita pe mine sau cel putin o faceai. Acum ma multumesc doar cu faptul ca existi, ma multumesc sa port cu mine speranta ca esti bine. Ma multumesc sa stiu ca am avut tot ce-a fost mai bun vreodata si nu mai am. Trebuie doar sa ma resemnez. Ti-am promis ca-ti voi respecta decizia si asta am sa fac. Chiar daca azi mi-a venit sa-ti trimit 100 de mesaje, chiar daca azi n-am vrut decat sa-ti aud vocea, chiar daca azi nu a fost azi.. Nu. Azi nu a fost nimic. Doar o zi seaca, fara soare, fara culoare si fara mine. Stii cand ne certam imi ziceai ca o sa-ti fie dor de zambetul meu. Acum stau si ma intreb: “oare ti-e dor de zambetul meu?”. Oare ti-a lipsit mesajul de buna dimineata? Ti-a lipsit vocea mea? Eram obisnuita sa ma trezesc si sa fii primul pe care-l sun, azi insa nu am facut-o. Da, am pus mana pe telefon, dar nu am putut. Imi era greu sa ma dau jos din pat cu gandul ca nu am pentru ce. Imi era greu pentru ca aveam nevoie de tine. Imi este in continuare greu pentru ca nu pot fara tine. Eu nu mi-am dorit nimic decat sa fie bine, dar am inteles ca nu se va intampla asta. Era deja 10 si tu nu mai ajungeai acasa, nici un semn de viata… e cum nu se poate mai clar: eu pentru tine nu mai sunt ce am fost. Da, am dat-o in bara si te-am pierdut. Un pic am calcat pe langa si am picat in abisul sufletului meu…am picat acolo de unde tu ma scosesei acum ceva timp in urma. Am redevenit ceea ce eram: persoana reticenta si acida cu toata lumea. Nu de multe ori simti ca pierzi pe cineva.

Stii mi-ai spus ca eu nu stiu ce e iubirea. Poate ca nu stiu ce e, dar stiu ce inseamna sa vreau sa ma daruiesc tie, stiu ce inseamna sa vreau sa-ti colorez viata, stiu ce inseamna sa vreau sa te ajut, stiu ce inseamna sa ma trezesc cu gandul la tine si el sa ramana acolo pana seara tarziu.

S-a terminat totul inainte de a incepe. Intr-un fel o sa-ti fie mai bine asa. Nu are importanta cum imi va fi mie. Important e sa-ti fie tie bine, sa poti fi zambitor, sa poti sa iti lasi viata pictata in roz de alta persoana. Daca tu esti fericit sunt si eu fericita, daca iti e bine sunt multumita, daca ai sa-mi lipsesti am sa-mi amintesc de ce-a fost, daca ai sa revii am sa te iubesc asa cum o faceam si inainte.

Imi pare rau.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s