Franturi de ganduri

Dragostea nu dureaza niciodata 3 ani. Uneori nu cred nici macar ca s-ar desavarsi vr14316846_1813431408901790_4157527516307166897_neodata. Probabil ca ajunge sa moara cand renuntam la noi pentru cel de langa noi. Moare cand faci constatari, moare cand vezi ca renunti la micile placeri pentru cel de langa tine… Moare cand nici macar tigara nu-ti mai provoaca aceeasi placere ca acum multa vreme.

Pe-atunci era suficienta o tigara. Acum ai adaugat un pahar de vin rosu… Ai tot ce ti-ai putea dori, tot ceea ce altii si-ar dori si totusi cumva nu e suficient. Te intrebi ce lipseste… Te intrebi daca e o greseala. Incepi sa te intrebi tot mai des cum arata fericirea, cum vad ceilalti fericirea, cum se simte fericirea.

Prima moarte e mereu cea mai grea. Dupa prima nu mai exista alta. Restul sunt toate la fel. Moare o bucata de suflet, moare jumatate din el si pana te trezesti tu sa iti faci programare la medic e ingropat de-a binelea. Nu mai are rost sa incerci sa mai tratezi ceva. Acoperi osemintele cu amintiri frumoase, iti pui un zambet la purtator si ajungi sa fii indiferenta la orice. Nici macar nu trebuie sa mai mimezi ceva. E parte din tine.

Intrebarile, gandurile, omul de langa tine, sufletul ala lipsa, amalgamul de amintiri, zilele rutinale, noptile agitate iti amortizeaza caderea. Caderea pe care ajungi s-o resimti ca fiind doar un zbor lin deasupra unui cuib de vise. Continue reading

Barbati de poveste

14202535_552526158286389_2346380319215643271_n

– Iti mai e dor?

-Mi-a fost… Cred ca mi-a trecut. E doar o alegerea corecta intr-un timp gresit… Mai da mintea cateodata un replay ca inima parca mai simte…

-Nu te pot intelege…

-Evident ca nu draga mea. Si nici n-as vrea. Stii… emotiile trebuie sa fie brutale. Sa iubesti pana-ti pierzi capul, sa-ti placa pana-ti fuge pamantul de sub picioare, sa suferi pana simti ca nu mai ai suflu. Cine naiba-si dureste o poveste pe care dupa ceva vreme nu si-o mai aminteste? Eu vreau un barbat care sa faca istorie si sa devina poveste. De aia ii caut la fel de defecti ca si mine.

-Nu te-a speriat? Tot ce-ai trait?

-Oooo nu! Cum sa ma sperii? De el? Niciodata. De poveste? Nici atat! De ce-a venit dupa? La naiba. Asta da. M-am pierdut pe mine cautandu-l pe el. Fara somn, fara lacrimi pentru ca nici macar nu mai imi pasa. Abia asta ma speria. Dar am ajuns in momentul in care nici ceasul nu-si mai are rost. E prea tarziu. Continue reading

Atingeri

8983_10153496632779115_814909349868013524_n Aceeasi rochie neagra, aceleasi buze rosii, tocuri inalte, si parul lasat pe spate neglijent. Pasesti hotarata, nu te uiti nici in stanga nici in dreapta. Stii ca drumul spre iad e mereu pavat cu intentii bune. Tu mereu le ai pentru ceilalti.

Tu nici nu mai stii cum se uraste. Stii insa sa fii indiferenta. Stii sa-i zambesti in coltul gurii, sa-i umezesti buzele usor, sa-l privesti in ochi si sa i te oferi fara retineri. Iti musti buzele de parca ai vrea sa spui ceva. Nu o mai faci, de ce-ai mai irosi timpul cand stii ca viitorul pentru voi nu exista. Continue reading

Suflete, suflete…

O privestwhite_shirt_3_by_eclipsix-d7payhdi in ochi si-ti dai seama ca nu mai e demult cea pe care ai cunoscut-o. Credeai probabil ca va ramane la nesfarsit sa te astepte? Erai aproape sigur ca o va face. Pana si din cenusa poti scoate foc din nou. Te-a privit plecand. Te-a privit calcandu-i apasat pe suflet, ti-a zambit si ti-a multumit. Ala era momentul in care o ajutai sa-si reconstruiasca lumea de la zero. Ala era momentul in care Ana il zidea pe Manole. Iti zidea iubirea incat in urma ramanea doar praf de stele.

Zambeai. Zambea si ea. Tu de dragul unui acum ce credeai c-avea sa se intample, ea de dragul unui trecut pe care nu avea de gand sa-l retraiasca. Nu dragul meu, nu renuntase la a fi femeie, renuntase la a mai simti. Renuntase la tine si la toti ceilalti, hotarand ca singuratatea e o companie placuta. Continue reading

Suflete

wpid-img_200273478821923

“-Cum te simti cand ei revin dupa atata timp?

-Indiferenta.”

 Atat de multe greseli, atat de multe pacate… Atatia demoni ce ma privesc speriati. Imi zambeau atat de fragil la inceput. Nu ma credeau capabila de-a ma juca cu viata. Paream genul de persoana careia sa-i placa mersul pe asfalt, dar, am ales tocurile si mersul pe sarma. Nu mi-au placut niciodata jumatatile de masura. Continue reading

Lumina

252677_241538809291871_263896960_n

Azi soarele e cenusiu. Azi nu stiu ce va fi maine si nici nu mai pot gandi lucid. Am dat erase la vise sa vad cerul albastru. Nici un drum nu e usor. Nu mi-a placut nici cel asfaltat, nici muntii, nici campiile… Mereu am preferat plajele uitand cum mi se scufundau talpile in nisip de la greutatea sufletului. Continue reading

Diverse arii

Samantha_2__by_directionsforpestCe rost mai are pianul atunci cand sufletul isi canta singur ariile. Ce rost mai au funeraliile cand tu deja esti un cadavru viu… alergi dintr-un colt in altul sperand sa te gasesti pe tine, dar nu gasesti nimic. Asculti ecourile infinitului, asculti lacrimile care se lovesc de o podea rece, asculti regretele, asculti pana si greselile in momentul in care nu mai ai ce gresi. Continue reading

Fara lacrimi

iii_by_athinesM-ai fortat sa plec atunci cand eu nu vroiam sa plec. M-ai fortat sa te las in urma cand tot ce imi doream e sa stai langa mine. M-ai fortat sa-mi rup o bucata de suflet cand tot ce-mi doream eu era sa-l umplu alaturi de tine. M-ai fortat sa uit de vise, ma fortezi sa uit de noi si de amintiri. Stii, suntem ceea ce traim si ce iubim, iar eu traiesc prin tine si te iubesc pe tine. Asta ce inseamna? Continue reading

Recomandare carte

“Povestea lui O” – Pauline Reage

2008

Ieri am reusit sa termin “Povestea lui O” romanul Paulinei Reage. As vrea sa il descriu, dar e prima oara cand nu stiu cum s-o fac. Am ramas pur si simplu socata de actiunea volumului, de final, de actiune, de tot ceea ce e descris in cele 200 de pagini.

O reprezinta femeia care se abandoneaza in bratele iubitului pana devine una cu dorintele lui. Renunta la personalitatea proprie, la dorintele ei, la constiinta, la mandrie, la absolut tot. E vorba de un abandon total. Dupa un an de relatie cu Rene acesta o duce la Roissy, o casa unde femeia este daruita altor barbati pentru pura placere a iubitului ei. Regulile de la Roissy sunt simple: O trebuie sa fie mereu disponibila pentru barbatii din jurul ei in orice forma: pentru sex, tortura si alte fantezii deplasate sau nu. Docila cum e reuseste sa gaseasca o placere in acest abandon si traieste ferm convinsa cu ideea ca face totul din iubire si ca merita tot ce i se intampla. Continue reading