Franturi de ganduri

Dragostea nu dureaza niciodata 3 ani. Uneori nu cred nici macar ca s-ar desavarsi vr14316846_1813431408901790_4157527516307166897_neodata. Probabil ca ajunge sa moara cand renuntam la noi pentru cel de langa noi. Moare cand faci constatari, moare cand vezi ca renunti la micile placeri pentru cel de langa tine… Moare cand nici macar tigara nu-ti mai provoaca aceeasi placere ca acum multa vreme.

Pe-atunci era suficienta o tigara. Acum ai adaugat un pahar de vin rosu… Ai tot ce ti-ai putea dori, tot ceea ce altii si-ar dori si totusi cumva nu e suficient. Te intrebi ce lipseste… Te intrebi daca e o greseala. Incepi sa te intrebi tot mai des cum arata fericirea, cum vad ceilalti fericirea, cum se simte fericirea.

Prima moarte e mereu cea mai grea. Dupa prima nu mai exista alta. Restul sunt toate la fel. Moare o bucata de suflet, moare jumatate din el si pana te trezesti tu sa iti faci programare la medic e ingropat de-a binelea. Nu mai are rost sa incerci sa mai tratezi ceva. Acoperi osemintele cu amintiri frumoase, iti pui un zambet la purtator si ajungi sa fii indiferenta la orice. Nici macar nu trebuie sa mai mimezi ceva. E parte din tine.

Intrebarile, gandurile, omul de langa tine, sufletul ala lipsa, amalgamul de amintiri, zilele rutinale, noptile agitate iti amortizeaza caderea. Caderea pe care ajungi s-o resimti ca fiind doar un zbor lin deasupra unui cuib de vise. Continue reading

Suflete

wpid-img_200273478821923

“-Cum te simti cand ei revin dupa atata timp?

-Indiferenta.”

 Atat de multe greseli, atat de multe pacate… Atatia demoni ce ma privesc speriati. Imi zambeau atat de fragil la inceput. Nu ma credeau capabila de-a ma juca cu viata. Paream genul de persoana careia sa-i placa mersul pe asfalt, dar, am ales tocurile si mersul pe sarma. Nu mi-au placut niciodata jumatatile de masura. Continue reading

Recomandare carte

“Apogeul raului, de care se teme fiecare, nu e nimic altceva decat sfarsitul lumii; dar toti par sa ignore, ca, la acest apogeu s-a ajuns deja de multa vreme… chiar din ziua Creatiei.”

“Sapte zile pentru o eternitate”… E primul roman caruia nu stiu sa-i fac o recomandare asa cum mi-as dori. Din tot ce am citit pana in momentul de fata de la Levy, acesta e de departe cel mai bun volum.

Povestea e mai mult decat simpla: Dumnezeu si Lucifer isi trimit pe pamant cate un mesager. Cei doi au la dispozitie 7 zile pentru a stabili cine va guverna lumea: binele sau raul. Continue reading

Ipocrita

Sunt o ipocrita pentru simplul fapt ca am incercat sa ma afisez asa cum nu sunt. Am incercat sa par umana, sa par o fiinta cu suflet careia ii pasa de ceilalti. Dar nu mai reusesc sa simt nimic nici daca as vrea. Asa ca e timpul sa mai inchei inca un capitol si sa ma accept asa cum sunt: inumana pe de-antregul.

Nu am devenit asa pentru ca mi-am dorit ci din cauza celorlalti… a fost de-ajuns sa devin o tinta si sa simt gloantele pana in adancul corpului ca sa devin o tintasa la fel de buna. Cand procesul de tortura s-a terminat mi-am inceput treaba torturandu-i pe altii. Deveneam tot mai mult ceea ce altii au fost pentru mine: un pradator agil. Continue reading