Drum spre nicaieri

13189498

Privesti in jurul tau. Atatia oameni, atatea masti. Unii te iubesc pentru cum esti tu. Ceilalti te iubesc si mai mult pentru ceea ce nu esti. Tu ai luat un tren spre nicaieri si ai coborat in repetate randuri in statia gresita. Mereu ti s-a parut prea lung drumul, ai vrut sa schimbi decorul, vecinii de compartiment si orele de somn.

Ai cunoscut oameni care ti-au furat nopti, dar pe care nu ti i-ai mai dorit la primele raze de soare. Ai intalnit si oameni in miez de zi, dar alaturi de care era imposibil sa numeri stelele. Pur si simplu ai continuat sa calatoresti fara o directie.

-Oamenii ca tine mereu vor trai cautand fericirea…

-Dragul meu, gresesti. Oamenii ca mine sunt indragostiti de ideea unei povesti, in nici un caz de sentimentul in sine. Noi nu mai simtim, doar simulam atat de bine incat cei din jurul nostru confunda cosmarul cu un basm.

Il priveam pierduta intr-un compartiment mult prea linistit pentru un drum atat de lung. Nu puteam sa nu observ cum uneori ma privea pe furis, nu puteam sa nu observ ca atunci cand imi ridicam privirea isi musca usor buza de jos. Imi framantam degetele si ma gandeam la povesti demult apuse.

-Pari pierduta.

-Ma regasesc.

-E un basm?

-Mereu e un basm. In cel de-acum printesa ramane cu dragonul.

-Gresesti des?

-Si nu uit niciodata. Mereu am primit la pachet fericire.

-Intr-o mare de greseli?

-La capatul lumii.

-N-are sens.

Prima statie era prea departe, iar aerul sufocant.

Tu stii foarte bine ca a sta langa un om nu e mereu o dovada de dragoste. Tu stii ca oamenii temporari mereu reusesc sa predea o lectie cap coada usor de memorat. Stii de asemenea ca la testare, rareori ai sanse la o nota de trecere. In practica nu e mereu ca-n teorie.

Ai luat lectii de la maestri si le-ai predat la fel. La final de an drumul era acelasi. O galerie plina de masti carora nici tu nu le mai tineai numarul. Un suflet inramat pe tavan caruia nu ii mai puteai distinge nici dorinte si nici vise. Bifai greseli la condica si motivai absente. Timpul trecea pe langa tine si traiai o iluzie numita viata. O iluzie pe care alte femei si-ar fi dorit-o, dar care pentru tine era o restanta permanenta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s