Infinit fara sfarsit

396952_313735805327516_277498740_n

Ai vrea sa te simti intreaga, dar pana si infinitului ii lipseste sfarsitul. Si atunci cum?

Transformi oameni in povesti, iar viata ta devine cea mai buna poveste. Un tapet colorat cu amintiri frumoase, iluzii, dezamagiri, lacrimi si zambete. Nu e ca si cum poti invita strainii sa asiste la o galerie atat de personala. O vizitezi doar tu din cand in cand si te bucuri de ceea ce ai devenit.

Nu stiai sa pleci, acum insa calci apasat si nu mai privesti inapoi. Tii ochii larg deschisi si zambesti fara urma de regret fata de slabiciunile tale. Iubeai ideea a ceea ce ar fi putut deveni oamenii din jurul tau, dar uneori diamantul e doar o sticla bine slefuita. Indiferent pe cate parti o intorci intr-un final se va sparge. Cu ea si visele tale. Si schitezi unele noi, le dai viata si prinzi aripi. Continue reading

Black Jack

burning_a_memory_by_beyondimpression-d4p6lx8-1

Uneori imi vine sa tip. Dar prefer sa tac. Ce rost are tonalitatea in urechile unui surd? Uneori e mai bine doar sa zambesc si sa vad daca mai am ruj pe buze. Unii oameni nici macar nu merita sa le adresezi cuvinte. Pentru ei semnele sunt suficiente. Ai fost un nu stiu ce. Ai fi putut sa fii ceva, dar totul in viata se intampla cu un scop.

Sunt un dezastru cu o inima ce inca mai bate. Imi plac apusurile, imi plac povestile cu un end si-mi place sa fiu de cealalalta parte a podului cand arde-n flacari. Te privesc in ochi, iti zambesc, si-aprind focul. Las totul sa arda: amintiri, zambete, lacrimi, imaginea ta si imaginea a ce-am fi putut fi. Continue reading

Semne de intrebare?

13907157_541638952708443_4531875292777685436_n

Credeai ca nu mai simti. Si-atunci de ce doare? Dupa fiecare experienta te gandesti ca tot ce iti doresti de la viata e pur si simplu sa scapi de orice sentiment. Te-ai saturat sa ai inima franta si cu toate astea ea  mai poata simti. Sa-l uiti? Sa-l astepti? Oare cum poti alege ce sa faci? Cum stii ca aia e decizia corecta? Continue reading

Sfarsitul unei povesti neincepute

Povestile frumoase incep mereu pe peronul unei gari. Peroane goale, aglomerate, trenuri care nu asteapta, oameni care nu mai vin, telefoane care nu mai suna.

Paradoxal citeam o carte, o carte in care tuturor celor cinci povesti le lipsea un happy-end. Eu eram doar fericita ca te vad. Nu aveam de unde sti cate nopti ma vor costa acele zile. Uitasem ca imi pierdusem aripile crezand in oameni, uitasem ca fericirea nu e permanenta si oamenii sunt temporari. Continue reading

Trecut…

Tu-mi spuneai ca ma vei iubi pana la sfarsit. Eu iti explicam ca nu-mi plac sfarsiturile. Vorbeam de sfarsitul zilei? Sfarsitul anului? Sfarsitul vietii?

Nu am fost cenusareasa pe care ti-o doreai tu. Am uitat de print si am fugit cu tot cu pantof. Adoram atat de mult tocurile incat nu ma puteam vedea fara ele. Cred ca nici tu. Am iesit din viata ta fara sa simti. Azi putin, maine inca putin, poimaine de tot… Continue reading

In gara

Wallpapers-room_com___landscape_29_by_sylar113_1920x1200

Cred ca toti ne traim viata pe un peron. Mereu asteptam cate ceva. O fericire, o bucurie, un om care sa ne faca sa simtim si cine stie ce altceva. Atat de defecti, cu atatea lipsuri si atat de tristi. De atatea ori asteptam trenul care nu mai vine… De atatea ori il pierdem dintr-un moment de neatentie pentru ca astia suntem noi oamenii. Continue reading