Colectionari de suflete

18193173_1346812795384524_3910436462486881381_o

Si redevii persoana aia cu un haos in loc de viata. Redevii femeia cu zambetul pe buze si ochii sclipind de fericire. Nu te-ai gandit niciodata la viitor. Ai facut toate greselile posibile zambind si aruncandu-te in gol. O clipa de fericire in general te costa ani din viata, dar tie nu-ti mai pasa. Cand nu mai ai nimic de pierdut joci cu toate cartile pe masa. Continue reading

Advertisements

Apus de soare

14725749_1227044847334880_3622891685182025396_nParul lung, lasat pe spate, buze rosii, ochii conturati atenti cu o mare de cerneala neagra si sarcasmul nelipsit. Mai raman doar hainele. Intind dresurile usor pe picior, aleg cea mai dantelata si neagra lenjerie existenta, iar rochia vaporoasa, neagra. Nici prea lunga, nici prea scurta. Asa, cat sa-ti trezeasca simturile adormite si zambetul pe buze. Ultimul strop de parfum si cele mai inalte tocuri. Continue reading

Negociere

434e405324451483bc53f466454c29bb-d5lvvqdAuzi pamantul cum se prabuseste? Atat de deplina linistea incat aud cum imi cad bucati de suflet in trecut. Stau la masa cu diavolul si negociez ce a mai ramas. Grea decizie. Sa-mi vand si ultimele bucati sau sa mi-l recuperez pe tot? Greseli platite cu ani din viata, amintiri care tulbura prezentul si persoane care ar trebui sa ramana intr-un decor blurat. Continue reading

Doi straini

13882565_1795963793981885_8994476105567781467_nTe privesti in oglinda. Au trecut atatia ani. Te-ai maturizat frumos, bine ca ceilalti nu pot vedea cicatricile ce le poarta sufletul tau. S-ar speria. Ii accepti invitatia.

-Probabil voi veni.

Nu poti renunta la negru, nu poti renunta la zambet, nu poti renunta la felul tau de-a fi. Nu are rost sa te prefaci. Te cunoaste prea bine ca sa te obosesti sa pari schimbata. Preferi sa mergi lent si apasat, nu te poti grabi. Cine se mai oboseste sa alerge spre un trecut ce nu si-l mai doreste. Doar curiozitatea te face sa te indrepti spre masa lui si sa fortezi un zambet ce acum cativa ani venea natural.

-Cati ani au trecut?

-Prea multi pentru atata tacere.

Tu stii ca nu ii vei oferi mai mult decat tacere dupa noaptea asta. Il privesti in ochi. Stii ca el nu a trecut peste. Stii ca pentru tine el e doar o vaga amintire. Te gasesti intr-o conversatie fara rost. Il privesti si-ti aduci aminte tot ce ai iubit la el. Il privesti si-ti amintesti cum te-a invatat sa iubesti. Simti alcoolul cum iti incalzeste venele si cum inima pulseaza intr-o noapte prea ploioasa pentru culoarea gandurilor tale. Continue reading

Black Jack

burning_a_memory_by_beyondimpression-d4p6lx8-1

Uneori imi vine sa tip. Dar prefer sa tac. Ce rost are tonalitatea in urechile unui surd? Uneori e mai bine doar sa zambesc si sa vad daca mai am ruj pe buze. Unii oameni nici macar nu merita sa le adresezi cuvinte. Pentru ei semnele sunt suficiente. Ai fost un nu stiu ce. Ai fi putut sa fii ceva, dar totul in viata se intampla cu un scop.

Sunt un dezastru cu o inima ce inca mai bate. Imi plac apusurile, imi plac povestile cu un end si-mi place sa fiu de cealalalta parte a podului cand arde-n flacari. Te privesc in ochi, iti zambesc, si-aprind focul. Las totul sa arda: amintiri, zambete, lacrimi, imaginea ta si imaginea a ce-am fi putut fi. Continue reading

Barbati de poveste

14202535_552526158286389_2346380319215643271_n

– Iti mai e dor?

-Mi-a fost… Cred ca mi-a trecut. E doar o alegerea corecta intr-un timp gresit… Mai da mintea cateodata un replay ca inima parca mai simte…

-Nu te pot intelege…

-Evident ca nu draga mea. Si nici n-as vrea. Stii… emotiile trebuie sa fie brutale. Sa iubesti pana-ti pierzi capul, sa-ti placa pana-ti fuge pamantul de sub picioare, sa suferi pana simti ca nu mai ai suflu. Cine naiba-si dureste o poveste pe care dupa ceva vreme nu si-o mai aminteste? Eu vreau un barbat care sa faca istorie si sa devina poveste. De aia ii caut la fel de defecti ca si mine.

-Nu te-a speriat? Tot ce-ai trait?

-Oooo nu! Cum sa ma sperii? De el? Niciodata. De poveste? Nici atat! De ce-a venit dupa? La naiba. Asta da. M-am pierdut pe mine cautandu-l pe el. Fara somn, fara lacrimi pentru ca nici macar nu mai imi pasa. Abia asta ma speria. Dar am ajuns in momentul in care nici ceasul nu-si mai are rost. E prea tarziu. Continue reading

Sfarsitul unei povesti neincepute

Povestile frumoase incep mereu pe peronul unei gari. Peroane goale, aglomerate, trenuri care nu asteapta, oameni care nu mai vin, telefoane care nu mai suna.

Paradoxal citeam o carte, o carte in care tuturor celor cinci povesti le lipsea un happy-end. Eu eram doar fericita ca te vad. Nu aveam de unde sti cate nopti ma vor costa acele zile. Uitasem ca imi pierdusem aripile crezand in oameni, uitasem ca fericirea nu e permanenta si oamenii sunt temporari. Continue reading