Trupuri

5f169a85a78b9ad227365662bd8dc952

Noi facem pana si furtuna sa para o joaca de copii. Am invatat sa ne seducem in fiecare zi altfel, sa parem mereu doi straini la o prima intalnire, sa ne zambim ca doi copii si sa ne ascundem pasiunea in spatele unor ironii subtile.

Ambii ne doream basmul uitand de dragoni si vrajitoare. Ambii ne doream povestea, dar nu aveam timp de ea. Ambii ne doream sentimente, dar tot ce mai aveam pe masa erau suflete golite de-atata dragoste.

Isi finisa machiajul in oglinda unei camere de hotel. Fuma lent o tigara si se gandea la ce-i poate oferi noaptea… Stia ca din orice inger poti forma un demon. Stia ca fiecare om poate fi un criminal. Uneori la propriu, alteori la figurat… Ea nu avea de gand sa fie o victima.

Taxiul oprise in fata unui restaurant ce parea inchis in urma cu zeci de ani. Doar sunetul tocurilor pe asfalt ii faceau simtita prezenta in miez de noapte. Pasea calm de parca era inceputul lumii. Inauntru, aproape bezna. El, asezat dupa bar, o privea zambind. Doi pradatori fixandu-si privirea de parca si-ar fi servit cina unul celuilalt.

-Esti la fel de colorata ca-n ziua-n care te-am cunoscut draga mea.

-Esti la fel de ironic ca-n ziua-n care te-am cunoscut dragul meu.

-Ce bem? Avem un bar intreg la dispozitie.

-Ca de obicei daca tot indeplinesti dorinte.

S-a asezat ironica direct pe bar.

-Aproape c-as spune ca ma vrei.

-Sunt sigura ca tu ma vrei.

Il privea in ochi. Oglindeau zeci de fantezii si ore de fericire. Niciodata mai mult, niciodata mai putin. Portia lor de fericire se termina mereu la rasaritul soarelui. Furau clipe unui timp ce nu avea rabdare, momente fericirii si vise naivitatii. Cu toate astea, povestea lor se scria mereu pe capitole finalul fiind acelasi.

O privea in ochi. O iubea din prima zi, dar mereu ii aluneca printre degete. Femeia pe care o avea in fata lui nu ii cerea nimic. Isi lua doza de fericire si pleca de parca nimic nu ar fi atins-o. Mereu inaintea rasaritului, mereu cu zambetul pe buze si sclipiri in ochi. Si-ar fi dorit sa o inteleaga si ar fi vrut sa-i ofere lumea, dar ea isi dorea doar spatiu.

-Unde ti-ai pierdut sufletul?

L-a sarutat. Umed si apasat. De parca era ultima noapte. Mereu il saruta de parca ar fi fost ultima noapte. Intr-o buna zi avea sa fie, dar nu acum. Ii simtea mirosul dulce cum ii inunda simturile si stia ca isi dorea macar o dimineata langa ea. La fel de bine stia ca ea nu va ramane. Cel putin nu acum. Venea si pleca nestingherita tranformandu-i sufletul intr-o pista de decolare. Ea decola spre o viata nestiuta pentru el, lui ii decolau simturile in directia gresita.

Isi dorea mai mult decat haine cazute si suflete dezgolite. Isi dorea sa o simta a lui trup si suflet. Ea nu parea sa apartina nimanui. Nici macar ei. Nicioada nu ii vorbea clar. Mereu cand el incerca sa ii cunoasca sufletul, ea ii dorea doar trupul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s