Semne de intrebare?

13907157_541638952708443_4531875292777685436_n

Credeai ca nu mai simti. Si-atunci de ce doare? Dupa fiecare experienta te gandesti ca tot ce iti doresti de la viata e pur si simplu sa scapi de orice sentiment. Te-ai saturat sa ai inima franta si cu toate astea ea  mai poata simti. Sa-l uiti? Sa-l astepti? Oare cum poti alege ce sa faci? Cum stii ca aia e decizia corecta? Continue reading

Sfarsitul unei povesti neincepute

Povestile frumoase incep mereu pe peronul unei gari. Peroane goale, aglomerate, trenuri care nu asteapta, oameni care nu mai vin, telefoane care nu mai suna.

Paradoxal citeam o carte, o carte in care tuturor celor cinci povesti le lipsea un happy-end. Eu eram doar fericita ca te vad. Nu aveam de unde sti cate nopti ma vor costa acele zile. Uitasem ca imi pierdusem aripile crezand in oameni, uitasem ca fericirea nu e permanenta si oamenii sunt temporari. Continue reading

Idealul masculin?

Aveam azi o discutie cu cineva, si asa in treacat m-a intrebat cam ce-mi doresc eu de la un barbat. Am pufnit in ras si ma gandeam cam ce as putea puncta mai important. Si am inceput sa punctez, si de la 1 am ajuns la 10 si de la 10 la 20 si tot asa. Finalul? Il aveti ceva mai jos.  Continue reading

Trecut…

Tu-mi spuneai ca ma vei iubi pana la sfarsit. Eu iti explicam ca nu-mi plac sfarsiturile. Vorbeam de sfarsitul zilei? Sfarsitul anului? Sfarsitul vietii?

Nu am fost cenusareasa pe care ti-o doreai tu. Am uitat de print si am fugit cu tot cu pantof. Adoram atat de mult tocurile incat nu ma puteam vedea fara ele. Cred ca nici tu. Am iesit din viata ta fara sa simti. Azi putin, maine inca putin, poimaine de tot… Continue reading

In gara

Wallpapers-room_com___landscape_29_by_sylar113_1920x1200

Cred ca toti ne traim viata pe un peron. Mereu asteptam cate ceva. O fericire, o bucurie, un om care sa ne faca sa simtim si cine stie ce altceva. Atat de defecti, cu atatea lipsuri si atat de tristi. De atatea ori asteptam trenul care nu mai vine… De atatea ori il pierdem dintr-un moment de neatentie pentru ca astia suntem noi oamenii. Continue reading

Oameni…

Eu cred ca in general oamenii nu se intalnesc intamplator. Fiecare persoana care iti paseste-n suflet o face cu un scop. Trebuie sa fii pregatit pentru orice, sa speri la ce e mai bine si sa te astepti la ce e mai rau. Pentru ca astia sunt oamenii. Unii iti vor provoca durere, altii iti vor aduce zambete pe chip, unii iti vor indulci cafeaua, iar cu altii vei putea sa privesti linistita apusul ala de soare la care tot visezi de jumate’ de an. Continue reading

Poate maine…

Ma intreb unde-as ajunge daca as pleca cu sufletul… Ma uit cum tac. Indiferent cat doare prefer sa tac. Am invatat cu ceva timp in urma ca n-are rost sa tipi in urechile unui surd, sau sa-i arati cat de frumos e rasaritul unui orb.

Timpul ma face sa realizez ca oamenii iubesc felul meu de-a fi, dar prea putini reusesc sa faca fata. Astfel ca si eu ma detasez. Ii rup pur si simplu din suflet si dispar. De ce sa-i dau explicatii cuiva caruia nu-i pasa de ce-am ales sa fiu absenta? Acum, la propriu vorbind, in general cele mai mari dezamagiri le-aduc cu ei oamenii care nu te-au atins nici macar cu un deget. Probabil din acest motiv te-ai invatat sa nu mai astepti nimic de la nimeni. Continue reading