Doi straini

13882565_1795963793981885_8994476105567781467_nTe privesti in oglinda. Au trecut atatia ani. Te-ai maturizat frumos, bine ca ceilalti nu pot vedea cicatricile ce le poarta sufletul tau. S-ar speria. Ii accepti invitatia.

-Probabil voi veni.

Nu poti renunta la negru, nu poti renunta la zambet, nu poti renunta la felul tau de-a fi. Nu are rost sa te prefaci. Te cunoaste prea bine ca sa te obosesti sa pari schimbata. Preferi sa mergi lent si apasat, nu te poti grabi. Cine se mai oboseste sa alerge spre un trecut ce nu si-l mai doreste. Doar curiozitatea te face sa te indrepti spre masa lui si sa fortezi un zambet ce acum cativa ani venea natural.

-Cati ani au trecut?

-Prea multi pentru atata tacere.

Tu stii ca nu ii vei oferi mai mult decat tacere dupa noaptea asta. Il privesti in ochi. Stii ca el nu a trecut peste. Stii ca pentru tine el e doar o vaga amintire. Te gasesti intr-o conversatie fara rost. Il privesti si-ti aduci aminte tot ce ai iubit la el. Il privesti si-ti amintesti cum te-a invatat sa iubesti. Simti alcoolul cum iti incalzeste venele si cum inima pulseaza intr-o noapte prea ploioasa pentru culoarea gandurilor tale. Continue reading

Black Jack

burning_a_memory_by_beyondimpression-d4p6lx8-1

Uneori imi vine sa tip. Dar prefer sa tac. Ce rost are tonalitatea in urechile unui surd? Uneori e mai bine doar sa zambesc si sa vad daca mai am ruj pe buze. Unii oameni nici macar nu merita sa le adresezi cuvinte. Pentru ei semnele sunt suficiente. Ai fost un nu stiu ce. Ai fi putut sa fii ceva, dar totul in viata se intampla cu un scop.

Sunt un dezastru cu o inima ce inca mai bate. Imi plac apusurile, imi plac povestile cu un end si-mi place sa fiu de cealalalta parte a podului cand arde-n flacari. Te privesc in ochi, iti zambesc, si-aprind focul. Las totul sa arda: amintiri, zambete, lacrimi, imaginea ta si imaginea a ce-am fi putut fi. Continue reading

Barbati de poveste

14202535_552526158286389_2346380319215643271_n

– Iti mai e dor?

-Mi-a fost… Cred ca mi-a trecut. E doar o alegerea corecta intr-un timp gresit… Mai da mintea cateodata un replay ca inima parca mai simte…

-Nu te pot intelege…

-Evident ca nu draga mea. Si nici n-as vrea. Stii… emotiile trebuie sa fie brutale. Sa iubesti pana-ti pierzi capul, sa-ti placa pana-ti fuge pamantul de sub picioare, sa suferi pana simti ca nu mai ai suflu. Cine naiba-si dureste o poveste pe care dupa ceva vreme nu si-o mai aminteste? Eu vreau un barbat care sa faca istorie si sa devina poveste. De aia ii caut la fel de defecti ca si mine.

-Nu te-a speriat? Tot ce-ai trait?

-Oooo nu! Cum sa ma sperii? De el? Niciodata. De poveste? Nici atat! De ce-a venit dupa? La naiba. Asta da. M-am pierdut pe mine cautandu-l pe el. Fara somn, fara lacrimi pentru ca nici macar nu mai imi pasa. Abia asta ma speria. Dar am ajuns in momentul in care nici ceasul nu-si mai are rost. E prea tarziu. Continue reading

Semne de intrebare?

13907157_541638952708443_4531875292777685436_n

Credeai ca nu mai simti. Si-atunci de ce doare? Dupa fiecare experienta te gandesti ca tot ce iti doresti de la viata e pur si simplu sa scapi de orice sentiment. Te-ai saturat sa ai inima franta si cu toate astea ea  mai poata simti. Sa-l uiti? Sa-l astepti? Oare cum poti alege ce sa faci? Cum stii ca aia e decizia corecta? Continue reading

Sfarsitul unei povesti neincepute

Povestile frumoase incep mereu pe peronul unei gari. Peroane goale, aglomerate, trenuri care nu asteapta, oameni care nu mai vin, telefoane care nu mai suna.

Paradoxal citeam o carte, o carte in care tuturor celor cinci povesti le lipsea un happy-end. Eu eram doar fericita ca te vad. Nu aveam de unde sti cate nopti ma vor costa acele zile. Uitasem ca imi pierdusem aripile crezand in oameni, uitasem ca fericirea nu e permanenta si oamenii sunt temporari. Continue reading

Idealul masculin?

Aveam azi o discutie cu cineva, si asa in treacat m-a intrebat cam ce-mi doresc eu de la un barbat. Am pufnit in ras si ma gandeam cam ce as putea puncta mai important. Si am inceput sa punctez, si de la 1 am ajuns la 10 si de la 10 la 20 si tot asa. Finalul? Il aveti ceva mai jos.  Continue reading

Trecut…

Tu-mi spuneai ca ma vei iubi pana la sfarsit. Eu iti explicam ca nu-mi plac sfarsiturile. Vorbeam de sfarsitul zilei? Sfarsitul anului? Sfarsitul vietii?

Nu am fost cenusareasa pe care ti-o doreai tu. Am uitat de print si am fugit cu tot cu pantof. Adoram atat de mult tocurile incat nu ma puteam vedea fara ele. Cred ca nici tu. Am iesit din viata ta fara sa simti. Azi putin, maine inca putin, poimaine de tot… Continue reading