Prea tarziu te-ai indragostit de mine… eu deja am uitat de tine!
“Vei regreta!” si partea proasta in tot acest enunt infinit de scurt pentru o minte atat de confuza e faptul ca e soptit de vocea mea. Glasul ala care nu-mi da pace atunci cand simt ca fac ceva gresit. Glasul ala soptit care urla de-mi sparge ochii cand calc pe-alaturi! Glasul ala care crapa stancile-n doua cand eu plec prin serpentine in loc sa aleg drumul drept!
Nu caut nimic si in acelasi timp vreau de toate. Imi e suficienta o privire prin care sa ma chemi la tine si pot fi a ta si maine. Stai un pic! Nu chiar atat de usor. M-am razgandit. De ce sa fiu a ta? Nu am sa-mi ofer nici macar o parte din sufletul asta si asa impartit milimetric. N-am sa mai ofer nimic sau poate am sa ma razgandesc din nou si am sa ti-l ofer cu totul. Ma intreb oare daca ai reusi sa faci fata acestui tot incomplet. De fiecare data mai arunc o bucata mucegaita undeva-n trecut si oricat ar ramane se pare ca tot e prea mult de indurat.
“Pitico”… Imi spuneai ca-s mica, dar uitasei ca am sentimente ce muta munti. Uitasei ca te pot schimba pe tine si pe inca 100 ca tine. Uitasei ca rabdarea mea poate calma si valurile alea sarate ce-ti stropeau chipul.Uitasei ca ma puteam controla atat de bine incat sa-ti portionez si tie sufletul bucata cu bucata pentru tot ce imi facusei. Uitasei ca pentru mine totul are un pret si fiecare greseala se plateste inzecit.
Mi-ai uitat mastile trecutului crezand ca le-am dat foc la toate. Nu draga! Nu renunt la ce sunt, doar imi pun o alta masca pentru tine! Imi pun o masca sa ajungi sa ma iubesti, dar sa-mi sfarsesti in genunchi si nu cu un inel intr-o mana ci cu pietre peste tine. Ai uitat ca pentru mine eram eu cea importanta atunci cand tu greseai, uitasei ca dintr-un prim plan te mutam intr-un vag decor scapand de tine atunci cand nu imi mai doream nimic.
Ce-ai vrut draga? Sa ma faci sa inteleg un trecut si un viitor? Ai vrut sa ma faci sa scap de un prezent incolor? Mi-am camuflat prezentul incolor sub masca indiferentei. Tu nu vedeai nuantele de rosu, verde sau galben atunci cand imi curgea vopseaua printre degete. Nu reuseai decat sa privesti doi ochi caprui ascunsi in spatele unei masti elegante.
Imi explicai diferenta dintre luna si soare uitand ca eu nu reprezint decat stelele. Incercai sa-mi arati cat de perfecta sunt pentru tine cand pentru mine eram mereu alta. Mereu alta culoare, mereu alta temperatura, mereu alta intensitate a temperamentului asta salbaticit de atatea reprosuri.
De fiecare data ti-e frica… de finalul iminent in care tu femeie vei suferi mai mult ca el. Stii ceva? A doua zi pot fi alta. O alta fericita si cu zambetul pe buze care a uitat de tine.
Prea tarziu te-ai indragostit de mine… eu deja am uitat de tine!
Losty88's Blog 
E un text incoerent, din pacate. Figurile de stil sunt ciudate si pluteste o falsa aroganta (cel putin eu cred ca e falsa). Intrebarea mea (cat se poate de sincera) e: textele de genul te ajuta sa-ti organizezi gandurile?
Dam pentru tine orice gandire e incoerenta mai putin a ta. 🙂 Daca tu nu percepi un anumit stil de a scrie nu inseamna ca el e incoerent.
Paste fericit!
”Nu am sa-mi ofer nici macar o parte din sufletul asta si asa impartit milimetric. N-am sa mai ofer nimic sau poate am sa ma razgandesc din nou si am sa ti-l ofer cu totul. Ma intreb oare daca ai reusi sa faci fata acestui tot incomplet.”
Pai e un stil de a scrie sau un mod de gandire? nu de alta dar nu tot timpul exista o echivalenta. A spune ca eu nu accept alt rationament diferit de al meu, la modul general, nu e un argument si nu e o explicatie in cazul de fata. Daca tot ma contrazici arata-mi si de ce nu am dreptate.
COERÉNT, -Ă adj. Constituit din părți care sunt strâns legate între ele și se succedă în mod logic; strâns, închegat, unit; coeziv.
Ia incearca sa mai citesti de vreo nspe ori si ai sa intelegi ce zic. Daca nu intelegi ce zic atunci taci si vezi poate ai treaba pe alt blog.
Poti sa nu oferi, poti oferi mai mult sau mai putin si te poti razgandi de 10 ori. Ce e asa gresit in asta? Si oricum in momentul in care oferi poti oferi pe de-antregul sau pe jumatate,.
Eu nu am zis ca e gresit, ci ca e ciudat. Incoerent nu inseamna neaparat gresit, de asta am si pus intrebarea aia.
Mi se pare stupid sa spui ”daca nu intelegi taci”. N-oi fi eu cel mai inteligent, dar in general pricep una alta. In plus, eu am spus o parere, nu am dat cu parul.
Si daca e ciudat ce? Limita normalului e diferita de la om la om.
Cum daca e ciudat, ce? Am zis ca e ciudat punct. Si aveam o curiozitate. M-ai contrazis, ca apoi sa spui ca de fapt nu conteaza daca e asa cum spun eu? Trebuie sa fie un substrat, trebuie sa se intample ceva? sa se alinieze sau nu planetele in urma unei remarci?
sa se descopere o noua galaxie asta trebuie sa se intample.
Poate, dar nu are legatura cu mine.
Cauta aici eventual: http://hubblesite.org/
Mi-e mi s-a parut destul de coerent draga mea. Te simt dezamagita din ce ai scris. Iar dezamagirea nu e un lucru pe care trebuie sa il infrunti. Trebuie sa inveti sa accepti greselile care iti provoaca tie durere. Uneori am momente cand si eu ma lupt sa accept, sa nu doara. Uneori vreau sa nu mai gandesc un gram si sa simt doar vantul sau lumina pe piele. Suntem oamnei, asa e cand iubim ceva si cautam sa nu alteram ceea ce iubim. Stii la ce ma gandeam. Oare ce s-ar intampla daca si noi la randul nostru am inceta sa fim bune ca femei si sa alteram si noi la randul nostru ceea ce odata am indragit din toata inima? Ce ar iesi de acolo? Am fi jalnice si noi, distrugatoare, la nivelul lor? Pentru ca atunci cand luam atitutidea asta: ti-o introc cu aceeasi moneda se pare ca suntem luate drept dragalase. Insa, cred, totusi ca meritam sa nu ne calcam personalitatile in picioare si sa ne iubim ca pe adevarate femei ce le reprezentam si daca apare dezamagirea, asta e, sa mergem cu fruntea sus caci cine ne-a iubit odata ne va iubi o viata intreaga. Iarta-ma te-am deranjat cu ceva prin valul lung de vorbe.
Cu drag, Mihaela
Nu m-ai deranjat cu absolut nimic. Stii uneori e foarte bine sa fim exact ca ei. Sa poata si ei sa ramana cu o replica in urma: e ca toate celelalte, trebuie si noi sa mai calcam in picioare sentimente pentru ca daca nu o facem noi primele o vor face ei in cele din urma. 🙂
La urma urmei oricine e dispensabil.
Welcome to my home 🙂
Ai dreptate : uneori trebuie sa adoptam atitudinea pe care o dezovolta cu noi in acel moment ca sa nu ne lasam dezamagite. Bine te-am gasit! Te citesc de ceva vreme cu mare placere.
“oameni”, ” Stii la ce ma gandeam?” , ma scuzi, graba…
“Mi-e mi s-a parut destul de coerent draga mea.” – cu asta am vrut sa incep. Destul de. Adica ar fi niste coerenta, asa cam 0.5 kg.
Asta cu “daca n-o o facem noi primele…” e o chestie puerila pe care o fac oamenii care nu stiu ce vor. Sunt niste jocuri stupide cu si de-a sentimentele care pana la urma nu ajuta pe nimeni. Mai mult, barbatii care sunt dispusi sa ofere ceva se feresc de astfel de jocuri puerile pentru ca ar avea numai de pierdut.
@Mihaela: Dezamagirea e un lucru pe care trebuie sa-l infrunti. Face parte din viata si e o xperinta pe care invariabil o acumulezi.
Nu sunt de acord că trebuie să o înfrunţi ci doar să o accepţi ca parte din tine. E ca şi cum ai duce război cu tine dacă ai înfrunta propria dezamăgire. Ce ar fi daca ne-am razboi cu sufletul nostru din orice dezamagire? Ne-am provoca rau si odata cu asta rau altora. Sa simiti, face parte din firea noastra. Ne simtim incompleti fara iubire. Setimentele nu sunt infantilism. Cel putin asta e parerea mea. E mai rau sa nu simti nimic si sa faci lucrurile doar ca sa fie. Trebuie sa punem pasiune si daruiere in tot ,altfel murim in regrete.