2014

Nu-mi plac listele facute la inceput de an si uitate undeva la inceput de drum. Imi place insa sa visez. O fac ori de cat ori am ocazia. In 2013 am ratacit pe diferite drumuri incercand sa-mi dau seama care-mi place mai mult. In 2014 probabil am sa ma hotarasc. Continue reading

Advertisements

Vorbind cu timpul

Timpul nu asteapta pe nimeni… Surprinzator: timpul meu te-a asteptat zile si luni la rand. S-a oprit in loc si privea spre alte timpuri. Ridica dubios cateva fire de praf si ofta grav. Oarecum stia ca tu n-ai sa mai vii. Uimitor cum imi purta pasii, sa pot merge inainte, dar eu ramaneam tintuita locului. Cu picioarele ingropate in apa marii si cu mainile scrijelind nisipul te asteptam impreuna.

Il vedeam cum mi se scurge printre degete, lasam vantul sa ma mangaie, priveam in zare si asteptam. Tu? Nu mai erai demult acolo pentru mine, dar ochii mei refuzau sa vada asta.

-Ridica-te, el nu va veni…

-E mai usor sa-l astept pe el decat sa-mi gasesc altul! Continue reading

Where are the stars?

Prea tarziu te-ai indragostit de mine… eu deja am uitat de tine!

“Vei regreta!” si partea proasta in tot acest enunt infinit de scurt pentru o minte atat de confuza e faptul ca e soptit de vocea mea. Glasul ala care nu-mi da pace atunci cand simt ca fac ceva gresit. Glasul ala soptit care urla de-mi sparge ochii cand calc pe-alaturi! Glasul ala care crapa stancile-n doua cand eu plec prin serpentine in loc sa aleg drumul drept! Continue reading

Coffee and cigarettes

Sunt la o cafea si nu-mi vine sa cred cat de tare s-a racit afara. In legatura cu programul meu din ultimele zile ce sa va zic: relaxare totala. Am luat decizii, m-am gandit, m-am razgandit ca in final sa ajung si eu la anumite concluzii. As vrea sa-mi pot  da seama daca sunt bune sau rele, dar inca nu detin acest raspuns suprem. Imi place sa ma razgandesc destul de des in privinta anumitor decizii legate de viata mea personala si profesionala deci probabil nu voi face exceptie de la regula nici acum. Continue reading

Uitare…

Oamenii… Oamenii sunt creaturi simple, dar isi complica existenta singuri. Azi vrem aia, maine vrem cu totul altceva, iar poimaine nu stim deloc ce vrem. Lasam in viata noastra persoane care nu au ce cauta acolo. Uneori le mai facem si cate un piedestal pe care le urcam desi nu merita asta. Oferim ce e mai bun fara sa asteptam nimic. Sunt persoane care asteapta totusi. Nu pot sa fac parte din categoria aia. Nu mi se pare normal sa ofer si sa astept ceva. La urma urmei de ce dragostea sau orice alt tip de relatie ar trebui sa fie un schimb de sentimente si favoruri? Continue reading