Infinit fara sfarsit

396952_313735805327516_277498740_n

Ai vrea sa te simti intreaga, dar pana si infinitului ii lipseste sfarsitul. Si atunci cum?

Transformi oameni in povesti, iar viata ta devine cea mai buna poveste. Un tapet colorat cu amintiri frumoase, iluzii, dezamagiri, lacrimi si zambete. Nu e ca si cum poti invita strainii sa asiste la o galerie atat de personala. O vizitezi doar tu din cand in cand si te bucuri de ceea ce ai devenit.

Nu stiai sa pleci, acum insa calci apasat si nu mai privesti inapoi. Tii ochii larg deschisi si zambesti fara urma de regret fata de slabiciunile tale. Iubeai ideea a ceea ce ar fi putut deveni oamenii din jurul tau, dar uneori diamantul e doar o sticla bine slefuita. Indiferent pe cate parti o intorci intr-un final se va sparge. Cu ea si visele tale. Si schitezi unele noi, le dai viata si prinzi aripi. Continue reading

Doi straini

13882565_1795963793981885_8994476105567781467_nTe privesti in oglinda. Au trecut atatia ani. Te-ai maturizat frumos, bine ca ceilalti nu pot vedea cicatricile ce le poarta sufletul tau. S-ar speria. Ii accepti invitatia.

-Probabil voi veni.

Nu poti renunta la negru, nu poti renunta la zambet, nu poti renunta la felul tau de-a fi. Nu are rost sa te prefaci. Te cunoaste prea bine ca sa te obosesti sa pari schimbata. Preferi sa mergi lent si apasat, nu te poti grabi. Cine se mai oboseste sa alerge spre un trecut ce nu si-l mai doreste. Doar curiozitatea te face sa te indrepti spre masa lui si sa fortezi un zambet ce acum cativa ani venea natural.

-Cati ani au trecut?

-Prea multi pentru atata tacere.

Tu stii ca nu ii vei oferi mai mult decat tacere dupa noaptea asta. Il privesti in ochi. Stii ca el nu a trecut peste. Stii ca pentru tine el e doar o vaga amintire. Te gasesti intr-o conversatie fara rost. Il privesti si-ti aduci aminte tot ce ai iubit la el. Il privesti si-ti amintesti cum te-a invatat sa iubesti. Simti alcoolul cum iti incalzeste venele si cum inima pulseaza intr-o noapte prea ploioasa pentru culoarea gandurilor tale. Continue reading

Idealul masculin?

Aveam azi o discutie cu cineva, si asa in treacat m-a intrebat cam ce-mi doresc eu de la un barbat. Am pufnit in ras si ma gandeam cam ce as putea puncta mai important. Si am inceput sa punctez, si de la 1 am ajuns la 10 si de la 10 la 20 si tot asa. Finalul? Il aveti ceva mai jos.  Continue reading

Poate maine…

Ma intreb unde-as ajunge daca as pleca cu sufletul… Ma uit cum tac. Indiferent cat doare prefer sa tac. Am invatat cu ceva timp in urma ca n-are rost sa tipi in urechile unui surd, sau sa-i arati cat de frumos e rasaritul unui orb.

Timpul ma face sa realizez ca oamenii iubesc felul meu de-a fi, dar prea putini reusesc sa faca fata. Astfel ca si eu ma detasez. Ii rup pur si simplu din suflet si dispar. De ce sa-i dau explicatii cuiva caruia nu-i pasa de ce-am ales sa fiu absenta? Acum, la propriu vorbind, in general cele mai mari dezamagiri le-aduc cu ei oamenii care nu te-au atins nici macar cu un deget. Probabil din acest motiv te-ai invatat sa nu mai astepti nimic de la nimeni. Continue reading

Atingeri

8983_10153496632779115_814909349868013524_n Aceeasi rochie neagra, aceleasi buze rosii, tocuri inalte, si parul lasat pe spate neglijent. Pasesti hotarata, nu te uiti nici in stanga nici in dreapta. Stii ca drumul spre iad e mereu pavat cu intentii bune. Tu mereu le ai pentru ceilalti.

Tu nici nu mai stii cum se uraste. Stii insa sa fii indiferenta. Stii sa-i zambesti in coltul gurii, sa-i umezesti buzele usor, sa-l privesti in ochi si sa i te oferi fara retineri. Iti musti buzele de parca ai vrea sa spui ceva. Nu o mai faci, de ce-ai mai irosi timpul cand stii ca viitorul pentru voi nu exista. Continue reading

Fantezii

64fa7ad67801e17e27837507a267c759

Strange-ma in brate si ucide-mi sufletul. Imi urca pulsul, imi scade din nou, inghet si ma dezghet ori de cate ori gandul imi zboara la tine. Trage-ma mai aproape, prinde-ma de mana si nu-mi da voie sa plec. Te-am cautat atat de mult pana te-am intalnit.

Imi vibreaza pulsul dupa cum respiri, pasesc atat de gresit precum o faci si tu. Imi atingi corzile sufletului in zeci si mii de feluri. Imi tai respiratia ori de cate ori imaginea ta imi invadeaza retina. Iti aud vocea si acolo unde nu e. Ca un tic-tac continuu, doua clape de pian ce-si canta necontinit ritmul, isi plang esecul, inca isi mai doresc fericirea. Unde ne-am pierdut noi? Pe care drum? Continue reading

Labirintul unui suflet

wind_by_monika_esA trecut ceva timp de cand nu am mai scris… S-au intamplat atat de multe incat nici nu as sti de unde sa incep si unde sa termin. Viata asta e tot simpla.. Mie inca imi place s-o complic. Imi place s-o impachetez frumos, s-o asez intr-un bagaj pe care-l port dintr-o parte in alta. Un bagaj satul si el de a fi purtat pe drumuri, o viata satula sa nu mai stie ce e cu ea si dezorientata de tot maratonul asta de la nord la sud, de la est la vest. Continue reading