Clipe…

Ai plans vreodata atat de mult incat sa-ti fie greu sa mai respiri?

Nici sa nu incerci vreodata sa o faci. Eu am facut-o pentru tine si o data cu lacrimile mi-am pierdut si sufletul. A plecat pur si simplu de langa mine pentru ca se sufoca in lupta inutila ce o dadeam pentru tine. Ce ironic: ma luptam cu tine pentru tine. Am dus o lupta surda cu tine, cu lumea, cu pamantul, cu Dumnezeu si cu Satana insusi si tot n-am facut nimic. Am adunat pacat dupa pacat pana ce am ajuns in fata Timpului. Am spart clepsidre privind fire de nisip cum se raspandesc in palmele mele. Cioburi imi crestau pielea si sentimentele imi pluteau alene in fata lui. Le privea si radea sarcastic:

-Pentru asta iti mai doresti tu clipe?

-Inca putin.

-Draga mea, oamenii nu se schimba. Continue reading

Advertisements

Vorbind cu timpul

Timpul nu asteapta pe nimeni… Surprinzator: timpul meu te-a asteptat zile si luni la rand. S-a oprit in loc si privea spre alte timpuri. Ridica dubios cateva fire de praf si ofta grav. Oarecum stia ca tu n-ai sa mai vii. Uimitor cum imi purta pasii, sa pot merge inainte, dar eu ramaneam tintuita locului. Cu picioarele ingropate in apa marii si cu mainile scrijelind nisipul te asteptam impreuna.

Il vedeam cum mi se scurge printre degete, lasam vantul sa ma mangaie, priveam in zare si asteptam. Tu? Nu mai erai demult acolo pentru mine, dar ochii mei refuzau sa vada asta.

-Ridica-te, el nu va veni…

-E mai usor sa-l astept pe el decat sa-mi gasesc altul! Continue reading