Scriu destine…

Mi-ar fi placut sa scriu destine. Sa fiu un papusar iscusit si sa creez o lume fericita plina de zambete. Mi-ar fi placut sa pictez rasarituri in doi cu miros de cafea amara si sa scriu despre stanca aia albita de spuma unei suferinte absurde.

Uneori mi-ar fi placut sa pot simti nerabdarea varfurilor in cautarea aceluias cer, sa pot atinge misterul unui suflet ratacit in fericire si inca imi doresc sa fiu omorata lent de mirosul vietii, sa-i gust veninul letal si sa-i pot zambi in coltul gurii spunandu-i: “-Tu esti cea mai frumoasa floare a pamantului”. Continue reading