Te astept!

Si-as vrea sa-ti spun cat imi lipsesti. As vrea sa-ti spun cat imi doresc sa fii aici alaturi de mine. As vrea sa imi aud sufletul cum imi striga sa nu-ti las mana libera pentru ca si-ar pierde suflul. A renuntat de ceva vreme la strigate… am refuzat mereu sa-l ascult si acum nu mai doreste nici el sa ma asculte. Continue reading

Vorbind cu timpul

Timpul nu asteapta pe nimeni… Surprinzator: timpul meu te-a asteptat zile si luni la rand. S-a oprit in loc si privea spre alte timpuri. Ridica dubios cateva fire de praf si ofta grav. Oarecum stia ca tu n-ai sa mai vii. Uimitor cum imi purta pasii, sa pot merge inainte, dar eu ramaneam tintuita locului. Cu picioarele ingropate in apa marii si cu mainile scrijelind nisipul te asteptam impreuna.

Il vedeam cum mi se scurge printre degete, lasam vantul sa ma mangaie, priveam in zare si asteptam. Tu? Nu mai erai demult acolo pentru mine, dar ochii mei refuzau sa vada asta.

-Ridica-te, el nu va veni…

-E mai usor sa-l astept pe el decat sa-mi gasesc altul! Continue reading