Pe un peron

train_station_of_surdon_orne_france_by_hubert61-d5kizra

– Draga mea, te mai intorci?

-Poate intr-o zi, poate niciodata…

Simplul fapt ca plec mai distruge un suflet. Si tu si eu am avut o noapte sa scriem o poveste. Sa ii schitam finalul pentru ca la peronul plecari, trenul astepta sa plece. Asa cum face timpul… O gara plina pentru doua suflete goale. O forfota de oameni pierduti pe peronul vietii. Directii gresite. Oamenii potriviti la timpul nepotrivit. Oamenii gresiti la timpul si mai nepotrivit.

Fumez o tigara si privesc in gol. Nici tu, nici eu nu mai suntem ce am fost. Scrie mare pe pachet: “Fumatul ucide!”. Cand? Si oamenii ucid. Si la propriu si la figurat. Uneori cu zambetul pe buze… Mi-a pasat dragul meu, doar ca nu suficient. Eu am iubit. Dar singura si clar nu pe tine.

Nu ti-am ascuns asta vreodata. Ti-am spus de la inceput ca vor ramane doar amintiri si ca povestile mele nu au un happy-end. Sper sa fie punctat ca atunci cand visez sunt fericita. Uneori chiar si cu ochii deschisi. Bate soarele. Beau o gura de cafea si te privesc. Imi dau seama ca ai vrea sa-mi saruti umarul dezgolit, doar ca acum e un zid intre noi. Ai vrea sa pasesti spre mine, dar stii ca asta nu-ti face bine.

Un lucru e sigur: am facut din plecare o arta. Momentul cand dispar trebuie sa ramana o amintire. O amintire care doare, dar pe care ti-o amintesti frumos dupa ceva ani. Comedia asta numita viata, mereu se termina cu prea multe lacrimi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s