Suflete, suflete…

O privestwhite_shirt_3_by_eclipsix-d7payhdi in ochi si-ti dai seama ca nu mai e demult cea pe care ai cunoscut-o. Credeai probabil ca va ramane la nesfarsit sa te astepte? Erai aproape sigur ca o va face. Pana si din cenusa poti scoate foc din nou. Te-a privit plecand. Te-a privit calcandu-i apasat pe suflet, ti-a zambit si ti-a multumit. Ala era momentul in care o ajutai sa-si reconstruiasca lumea de la zero. Ala era momentul in care Ana il zidea pe Manole. Iti zidea iubirea incat in urma ramanea doar praf de stele.

Zambeai. Zambea si ea. Tu de dragul unui acum ce credeai c-avea sa se intample, ea de dragul unui trecut pe care nu avea de gand sa-l retraiasca. Nu dragul meu, nu renuntase la a fi femeie, renuntase la a mai simti. Renuntase la tine si la toti ceilalti, hotarand ca singuratatea e o companie placuta.

Mergea drept, te privea in ochi si nu mai lasa privirea in pamant. Ai fi vrut acelasi sarut umed si apasat, ai fi vrut s-o intelegi doar din gesturi, din privire, din mers, din tot fara cuvinte. Ai fi vrut, dar ea nu mai avea demult usa deschisa pentru tine. Tot ce mai puteai citi acum era indiferenta din ochii ei, gustul amar al cuvintelor ce-i ieseau pe buze, hainele alese cu grija incat sa te faca s-o vrei, dar sa fii constient ca ea nu-ti va mai apartine.

Femeile ca ea nu stiu sa daruiasca pe jumatate, iar atunci cand pleaca lasa epave in urma. Femeia ce o aveai acum in fata ochilor nu era cea pe care tu o lasasei in urma. Plecase o epava si a lasat timpul sa-si faca treaba. Era momentul sa calce si ea apasat pe urma ta de suflet. Era momentul in care tu stiai ca mori de dorul ei, dar pentru ea devenisei trecut.

Cafeaua dulce si cu lapte. Iti amintesti cand o bea amara? Acum e ea suficient de-amara incat sa ia de la viata doar ce-i mai dulce. Aceeasi privire care iti facea inima sa bata si aceleasi atingeri nevinovate pe care nu le-ai inteles vreodata. Atunci erau semn al capitularii, acum era un razboi castigat.

Nu-si mai dorea nimic. Iti castigase sufletul prin absenta. Erai al ei mult prea tarziu ca sa mai conteze. Stia asta foarte bine. Din prada devenise pradator. Te cunostea mai bine decat isi amintea de ea. Stia cum sa-ti ridice pulsul si sa ramana imuna la ce aveai tu de oferit. Stia ca epuizase toate motivele de a ramane, inainte de-a pleca.

 

5 thoughts on “Suflete, suflete…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s