Suficienta

Timeline_Cover_doNotRename99

Era atat de schimbata. Asa cum nu credeai ca o vei vedea vreodata. Cu zambetul plin de pasiune, ochii atat de reci si sufletul absent. Maini care invatasera sa distruga suflete, zambete care porneau razboaie si priviri care inghetau valurile marii la tarm.

Stralucea precum soarele si transforma totul in desert. Culegea si stelele pana intuneca noaptea, cobora luna la picioare pentru a-i arata cerului ce-nseamna sa nu mai ai nimic de pierdut. Murea si ea, dar in felul ei. Unii alegeau fumatul, altii alcoolul, iar unii dragostea. Ea le combina pe toate trei in doze letale.

Atat de zambitoare, atat de altfel si totusi atat de intangibila. Poate avea suflet, poate nu avea. Invatase sa-si puna inima in stand by pe o perioada nedeterminata. Pana si diavolul o invidia. Era fix genul de inger care a fost si el demult. Un inger la inceputul drumului spre pierzanie. Un inger care invata sa pacatuiasca perfect. Era ingrozit si el de ceea ce ascundea zambetul ei.

Invatase pe pielea ei ca a-ti pasa de oameni venea la pachet cu suferinta. Era un paradox. Oamenii care-si ascund sentimentele sunt cei carora le pasa. Ea nu mai ascundea nimic. Rautatea si indiferenta ei erau de-o sinceritate brutala. Unii inca-i cautau partea buna. Erau inconstienti crezand ca mai puteau gasi asa ceva.

Te-ar fi putut privi arzand in flacari si-ar fi baut linistita ultimul pahar de apa cu ochii sclipind de fericire. Tacerea ei spunea multe. Ca absenta ta trecea acum neobservata, ca sufletul ei disparuse, ca mai exista doar ea si restul lumii, ca nici macar nu o interesa restul lumii.

Cerea tot si ceva mai mult. Mereu totul, mereu fara jumatati de masura. Stia cat ar fi putut oferi si isi cunostea atat pretul cat si concurenta. Stia cum sa te faca sa-ti vinzi sufletul crezand ca vei primi eternitatea. Ce nu stii tu e ca eternitatea, uneori, nu dureaza mai mult de o secunda.

Numele ei mereu lasa o dara amaruie pe buzele celor prin a caror viata trecuse. Nu aveai cum sa-nfrunti o furtuna ca ea si sa ramai neschimbat. Nu aveai cum s-o pierzi si sa nu o cauti in toate celelalte. Nu aveai cum s-o uiti cand iti vandusei singur sufletul semnand nenorocitul ala de contract.

5 thoughts on “Suficienta

  1. Scri atat de frumos ,si totuși…E atat de trist.Ai momente cand simti că trăiesti printre nor ,iar apoi ajungi in centru pământului.Pentru tine fiecare zi e o aventură ,o lupta pentru supravietuire.Am citi in multe articole postate de tine ca nu mai ai suflet.Eu cred ca ai , si încă unul bun.Trebuie doar să lupți ca să il recuperezi.Si stiu că te simti pierdută, dar uneori iti place pentru că aceasta durere te face să te simți vie ,să te simți umană.Si poate ai pierdut multe persoane la care ai ținut .Si poate te-ai pierdut chiar pe tine ,dar dacă pe ceilalți nu ii poți recupera ,pe tine încă te poți salva.Durerea asta te-a ajutat să creezi o poveste atat de frumoasă.Noi cititorii tăi poate ne bucurăm cand scrii ,dar pe tine te doare fiecare cuvant.Pentru că tot ce scrii aici vine din sufletul tau.Deci dacă scrii înseamnă că încă ai suflet ,că nu esti pierdută.Oricum…vreau să stii că te inteleg perfect.Dar durerea asta nu iti face bine.Eu stiu că din orice greseala ai de învățat.Te rog să nu mai plângi si să te bucuri că ai mai invatat ceva.
    Chiar si atunci cand te simti pierdută,să nu te simți si singură pt ca Dumnezeu e cu tine mereu chiar dacă tu nu Il vezi.Privirea ta acum e in ceață din cauza tristeții ,dar încearcă să o dai la o parte si să găsesti pacea.

    • Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru aprecieri.🙂 In final oricum totul va fi bine. Stii cum e, daca nu e bine inseamna ca nu s-a terminat.

        • Andrada, nu e chiar asa usor sa iti reculegi sufletul dupa ce persoane carora le-ai daruit totul, dar absolut tot, l-au calcat in picioare. Eu o inteleg perfect si o admir ca are curajul sa puna pe tapet trairile ei…unii dintre noi, dupa atata suferinta, nici nu mai putem comunica. Consider ca desi a fost ranita, e puternica, are un suflet bun, dar si-a pierdut increderea, ceea ce mi se pare firesc. Din articolele ei, reiese clar ca e vorba de suferinta in dragoste si ca a devenit precauta in ceea ce priveste relatiile…aici nu e vorba doar de suflet. Inainte de inima trebuie sa existe ratiune, sa nu uitam asta! Iar Dumnezeu, tocmai de aceea ne-a inzestrat cu minte, ca sa gandim, sa ne construim o viata fericita, sa invatam din greseli si sa nu le repetam, sa nu ne autodistrugem.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s