Praf si pulbere

now-im-thinking-dust-wind--large-msg-120067840723 (1)Cuvintele dulci nu costa nimic. Iluziile vandute oamenilor naivi sunt cele mai scumpe vise. Ca un drogat care-si ia mereu doza iti faceai drum spre mine de fiecare data asteptand un cuvant. Vedeam pe chipul tau speranta, iti puteam simti iubirea si simteam cum ma doare.

Ai decis sa ma iubesti, mi-ai promis ca o vei face si te-ai tinut de cuvant. Cand am plecat din viata ta ai inteles ce fel de tornada fusesem. Ai inteles ca femeile ca mine nu isi gasesc locul usor. Nu eram facuta sa traiesc in raiul tau. Eu aveam nevoie de caldura iadului, aveam nevoie sa-ti imblanzesc demonii unul cate unul, sa-ti invat punctele slabe si apoi sa plec ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Ai sperat ca ma voi schimba. Iti inchideai ochii cand iti spuneam ca oamenii nu se schimba. Tu-mi zambeai si spuneai ca persoanele de fata se exclud. Sperai din tot sufletul ca o voi face. Dragul meu nu aveam sa ma schimb. Mie-mi placea doar sa-ti testez limitele. Voiam sa vad cat poti visa, imi doream cu ardoare sa te fac sa suferi pentru ca asta ma facea sa ma simt vie.

Imi placea sa te disec, sa-ti chinui mintea cu-ntrebari, sa te bulversez. Era ca si cum ne jucam de-a v-ati ascunselea. Niciodata nu stiai unde voi fi. Azi iti zambeam si apoi dispaream doua saptamani in ceata. Tu ai fost cel care m-a vazut in zeci de mii de feluri: naiva, zambitoare, visatoare, rece, indiferenta, gata sa plec, tentata sa raman.

Stiam ca nu e corect ce faceam. Plateai pentru greselile trecutului. Plateai pentru visele mele distruse, visai pentru castelul meu transformat in ruine. Ruine care nici macar nu-mi amintesc unde sunt plasate. Rolul de printesa nu mi s-a parut potrivit. Am devenit arhitect. Am inceput sa le construiesc castele celorlalti si la final zideam usile. Ii lasam sa putrezeasca in turnurile lor de fildes pentru ca eu nu aveam unul. Castelul meu nu avea nici turnuri, nici marmura, nici o usa deschisa. Castelul meu fusese facut praf si pulbere cu multi ani in urma.

Tu-ti doreai sa-mi oferi universul, uitand ca eu aveam deja unul din care tu nu faceai parte. Te pregateai pentru un basm cu final fericit si eu ma innarmam pentru un razboi. Un razboi mut despre care tu nu aveai habar. Un razboi cu un singur invingator, un invingator care din pacate nu erai tu.

2 thoughts on “Praf si pulbere

  1. Die Liebe ist ein wildes Tier
    Sie atmet dich sie sucht nach dir
    Nistet aufgebrochennen Herzen
    Geht auf jagt bei Kuss und Kerzen
    Saugt sich fest an deinen Lippen
    Gräbt sich Gange durch die Rippen
    Lässt sich fallen weich wie Schnee
    Erst wird es heiß dann kalt
    Am Ende tut es weh
    Amour alle wollen nur dich zähmen
    Amour am Ende gefangen zwischen deinen zähnen

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s