Lumina

252677_241538809291871_263896960_n

Azi soarele e cenusiu. Azi nu stiu ce va fi maine si nici nu mai pot gandi lucid. Am dat erase la vise sa vad cerul albastru. Nici un drum nu e usor. Nu mi-a placut nici cel asfaltat, nici muntii, nici campiile… Mereu am preferat plajele uitand cum mi se scufundau talpile in nisip de la greutatea sufletului.

Nu mi-a placut niciodata vinul rosu. Acum imi place. Nu mi-a placut nici rosul vreodata. Asta e tot la fel. Inca nu-mi place, dar paharul ala vin ma face sa ma simt mai umana. Oare sufletul se regenereaza? Oare peretii aia tapetati de amintiri vor mai reusi sa fie varuiti de cineva pana la ultimul colt de suflet? Ce faci cand ai prea putin suflet si prea multe pacate?

Acoperi buzele cu ruj si incerci sa uiti toate cuvintele aruncate gratuit in momentele de fericire. Nici asta nu te va face sa taci. Nici un ruj nu e suficient de persistent incat sa te poata opri din a distruge oameni. Mereu m-ai numit depresiva, mereu m-am considerat sensibila. Oare adevarul, caruia din noi ii da dreptate? Sunt sigura ca atunci cand ar vrea sa-ti dea dreptate ramane impresionat de zambetul meu. Sunt sigura ca nu ar fi niciodata de-acord cu mine daca mi-ar gasi agenda cu scheletele din mansarda.

Am ajuns sa mimez atat de bine sentimente incat nu stiu daca mai simt. Am ajuns sa mimez atat de bine indiferenta incat nu mai gasesc umanitatea…

Am tot cazut incat ma doare lumina. Am uitat ce inseamna rasarit pentru ca am fost grabita sa nu ratez apusul.

“Erau facuti unul pentru celalat, dar au decis sa nu mai fie.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s