Altii

_8__by_lustandfireTi-am apartinut trup si suflet… Mai putin suflet si mai mult trup. Fiecare cu ce are, fiecare cu ce-l doare. Un trup imbracat frumos, tocuri inalte sa privesc lumea de sus, un suflet cu prea mult rau de inaltime si prea multe pacate pentru a fi retinute. In fond cine-si aminteste toate greselile.

Ma lungesc lasciv pe-o masa, imi atarna capul si simt ca ma ia cu ameteli. Tavanul pare mai alb ca-n alte nopti, privirea ta pare mai insetata ca-n alte dati. Dorinta de-a fi posedata e mai mare decat dorinta de-a-ti poseda sufletul ala defect. Cu fiecare haina picata pierd inca ceva din mine, cu fiecare lacrima cursa printre genele rimelate ma satur de-un rau necesar. Ce paradox.

Nici cu tine nu era bine, fara tine nici atat. Buzele tale strivindu-le pe-ale mele, mainile alea ce se plimba lent de-a lungul unui dres lucios, degetele tale care-mi contureaza buzele…  Ma intreb daca mi-ai gasit vreodata forma sufletului… Ce tot atata suflet? Ce tot atata vorba? Iti simt privirea cum trece prin mine, ma doare trupul de-atata sentiment atunci cand pui mana pe mine. Ma dor ochii ca nu-ti simt sufletul.  Ma pierd intre doua maini atat de cunoscute, ma pierd in tine si vibrez la atingeri.

Mereu a fost ultima oara. De fiecare data a fost altfel. De fiecare data am fost altii!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s