Confesiune

Mi-am facut bagajele, mi-am pastrat atitudinea indiferenta desi pe interior sufletul meu isi dadea viata si am pasit pragul usii. Nu ii puteam spune adevarul, nu ii puteam spune de ce o faceam. In fond, care era rostul? Mi-am mai dorit 3 zile langa el pe care le-am avut. 3 zile pe care le-as fi vrut cele mai frumoase din viata mea.

Stii ce e cel mai greu? Sa pleci cand stii ca mai porti sentimente in suflet pentru persoana de langa. Sa pleci inainte de a fi prea tarziu, sa pleci cat inca mai ai timp. Nu e o decizie pe care am luat-o intr-o zi. E o decizie luata in urma unui razboi in care am predat armele de nenumarate ori. E o decizie gandita cu mintea care m-a costat sufletul. O decizie care mai devreme sau mai tarziu oricum ar fi luat-o unul din noi.

Nu am putut sa-i spun de ce am plecat. Mi-a fost prea frica. Frica sa rostesc cu voce tare ceea ce stiam ca vreau, frica de ce va spune el, frica de ce s-ar fi intamplat dupa, frica de faptul ca poate nu s-ar fi intamplat nimic.

Am plecat pe un drum tinandu-ne de mana, mi-am asumat riscurile si acum imi asum si consecintele. Platesc cu lacrimi, cu tigari carora le-am uitat demult numarul, cu nopti nedormite, cu un corp rece si cu funeraliile unui suflet.

Stiam ca voi trage cortina de aceea ultima imbratisare i-am oferit-o dimineata cand inca dormea. La fel si ultimul sarut. L-am mai privit o data, mi-as fi dorit sa deschida ochii si sa-mi zambeasca. M-ar fi facut sa ma razgandesc. Nu a facut-o, nu exista cale de intoarcere. As mai fi vrut o zi, o luna, un an sau zece. Aici nu conta ce vroiam eu, nu imi permiteam sa fiu egoista. Era vorba de un om.

Nu am sa bravez sa va spun ca am ramas ferma pe pozitii. L-am cautat. Da. Dupa ce am plecat l-am cautat, dar e ca si cum n-ar fi existat vreodata. Doar amintirile nu a reusit sa le ia cu el. Alea au ramas, sunt multe si dor.

14 thoughts on “Confesiune

  1. Frica sa rostesc cu voce tare ceea ce stiam ca vreau, frica de ce va spune el, frica de ce s-ar fi intamplat dupa, frica de faptul ca poate nu s-ar fi intamplat nimic.

    De ce?

  2. “Poate” inseamna nu de cele mai multe ori. Intotdeauna trebuie sa pleci cand simti ca focul se transforma intr-o gheata care iti cuprinde sufletul, mintea si intreaga fiinta. Oricat de dureros ar fi pe moment, cautarea fericirii si placerii absolute este ceea ce ar trebui sa ne ghideze pasii. Indiferent ce tabu-uri incalcam, sau cat de mult din sufletul nostru alegem sa distrugem pe parcurs.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s