Ecuatii nerezolvate

Trec  zilele una cate una si eu tot incerc sa nu te caut. Am invatat ca daca pleci pe un drum si nimeni nu te opreste cu siguranta aia e directia corecta. As minti daca ti-as spune ca nu-ti simt lipsa. O fac din plin mai ales cand la finalul unei zile singura alternativa e un pat imens si mai gol decat imi e sufletul acum.

As vrea sa cred ca plecatul a fost o greseala, mi-ar fi mai usor, dar e mult mai greu cand stiam ca mai devreme sau mai tarziu acolo se va ajunge. Ironic si trist. Mi-am putut vedea viata incapand in 3 trollere diferite si nu de cele mai mari dimensiuni. Ma intreb daca ai citit ce ti-am scris. Poate orgoliul nu te-a lasat s-o faci, poate totusi intr-o zi o vei face. Cine stie?

Ma intreb daca si tu imi simti lipsa. As vrea sa-ti aud vocea, as vrea sa te vad cum ma privesti, as vrea sa-ti mai vad zambetul. Da stiu tu mereu ai fost acolo, dar te-ai saturat sa nu fiu eu tot timpul langa tine.  N-ai inteles niciodata chestia asta cu scrisul. Vezi tu… Acum asta e tot ce mai am. Am sa scriu, am sa scriu pana cand n-am sa mai simt nici un fel de durere, am sa scriu pana am sa iti uit si ochii si zambetul si vocea si orice altceva ce mai imi aduce aminte de tine. Ma intreb daca am sa-ti uit si mirosul. Inainte sa te cunosc nu era foarte atenta la acest detaliu. Al tau inca persista pe pielea mea.

Oare si tie ti se pare patul gol cand pleci la somn? Oare o sa fim impliniti la un moment dat? Oare o sa ne fie greu peste asta? Nu stiu de ce vorbesc la plural cand oricum tu nu esti aici sa raspunzi. Stii te-am intrebat ceva in dimineata in care am plecat. Era de-ajuns un cuvant si am fi fost unul langa celalalt. Oare asta ai simtit atunci? Oare mi-ai raspuns din orgoliu? Inainte vroiam sa plec de aici la tine, de la tine am plecat la ceea ce numeam casa. Acum nu mai am nici macar un loc al meu si as pleca oriunde. Nu credeam ca lunile astea o sa-mi lase sufletul atat de inexistent. Ciudat. Nu m-am plans niciodata ca nu as putea merge mai departe, dar ma intreb de cate ori o voi mai putea face.  Oare ma mai citesti? Oare ai sa gandesti ca ce e scris aici trebuia sa auzi de la mine?

Relatia asta de la inceput a facut 3 cand eram ferm convinsa ca 1+1 fac 2. Nu te-am crezut cand ai zis ca tu poti face sa faca 3. Uite ca ti-ai mai demonstrat o teorema.  Ma simt ca o ecuatie de aia rezolvata prost la bac de toti ce-i care-l sustin. Ma uit pe foi si vad ca de fiecare data raspunsul e gresit. Oare nici Dumnezeu nu stie matematica? Altfel nu-mi explic de ce nimeni nu poate veni cu raspunsul corect, culmea, nici macar El.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s