Drumuri

Am fost  si eu naiva candva demult, dar oamenii nu iti dau voie sa ramai asa. Oamenii te inseala, iti zdrobesc visele cu ciocanul, iti chinuie linistea, iti omoara sufletul si dupa te pun la zid. Nu, nu e cum iti imaginezi, daca te-ar omori ar fi mult prea usor.Pur si simplu te proptesc acolo si te privesc cum iti arde soarele carnea pe tine si cum luna iti ingheata sufletul.

E mai rau decat daca ti-ar curma suferinta. Imi spunea mama candva demult ca nimeni in lumea asta nu-mi vrea binele.  Nu am crezut-o.  Am luat apararea tuturor pana cand au inceput sa ma dezamageasca unul cate unul. Poate n-am constientizat atunci cine si in ce fel mi-a facut rau, dar timpul mi-a clarificat tot ce era de neinteles.

Am iubit. Si cu trupul si cu sufletul, uneori doar cu trupul, si de putine ori doar cu sufletul. Am dezamagit persoane si am adus fericire cat nici nu ti-ai putea imagina. As vreasa ma simt prost sau sa regret ca la un moment dat am facut rau, dar pur si simplu nu pot face asta. Nimeni nu ar trebui sa plateasca greselile altora, dar eu am emis facturi si am incasat sume fabuloase ce nici macar diavolul nu-si permite sa le ceara. Am facut-o. Am facut-o pentru ca la momentul respectiv aia mi-am dorit sa fac. Da stiu sunt rea. Mi s-a mai spus. M-am gandit doar la mine. Asta poate pentru ca atunci cand m-am gandit la altii ei nu aveau timp sa se gandeasca la mine.

Mi-am pus sufletul gaj pentru cine stie cine si la fiecare oprire pasagera prin cine stie ce ungher intunecat am mai pierdut cate o bucata. Am uitat sa selectez. Nu e in natura mea sa ofer jumatati  si nu accept mai putin de tot si ceva in plus. E obositor sa fiu iubita, e obositor sa iubesc. N-am facut asta toata ziua buna ziua pentru ca n-am avut cu cine. Uneori pur si simplu m-am complicat in diverse angajamente dubioase doar pentru a nu simti singuratatea.  Recunosc. Nu stiu sa-i fac fata si nici nu vreau. Cine ar vrea sa fie singur la nesfarsit? Dorinta asta a mea de a oferi si de a primi m-a adus unde sunt acum.  Pe un drum pe care nu as fi ajuns poate, un drum ce nu mi l-am dorit, dar pe care am incercat sa-mi pastrez echilibrul cat de bine am putut.

As vrea sa traiesc fericirea aia suprema. Am trait-o candva, poate o voi mai trai, dar pana atunci ramanan ancorata pe asfalt si incerc sa nu-mi ard talpile de la atata caldura. Privesc inainte, va veni o vreme cand si el ma va vedea asa cum il vad eu acum.  Nu stiu daca o sa fie prea tarziu sau prea devreme. Nu stiu nici macar daca asta se va intampla. Nu stiu unde voi ajunge la acest capat de drum. Nu stiu daca va mai fi el cel care imi va mai tine mana sau daca va mai exista vreun el sau vreo mana de tinut.

 

2 thoughts on “Drumuri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s