Ruine.

Suffering_From_Darkness__by_D0UbleFCred ca toti plecam in diferite colturi de lume sa gasim fericirea. Uneori se intampla, uneori nu se intampla nimic, uneori fulgera alteori tuna… Eu am plecat sa-mi caut fericirea langa un el ales, un el care credeam ca e si the only si the one, dar in final am ramas the lonely one. As vrea sa pot spune ca am plecat eu din relatie si ca nu mai apartineam acelui loc, dar nu pot face asta. Casa care ne ascundea pe amandoi de restul lumii, patul care ne stia cum suntem de fapt dupa ce scapam de haine, cada in care am stat linistiti fumand o tigara. Da, au fost, toate astea au fost.

Am asteptat binele sa vina, binele s-a ascuns dupa usa, s-a incuiat pe dinafara si nu prea a venit. Mai arunca din cand in cand cate un ochi sa vada ce facem.Noi? Eram bine, am pretins ca suntem bine, n-am fost bine, numai Dumnezeu stie cum a fost…
Nu m-am gandit ca astfel de amintiri vor ramane tatuate adanc in suflet, nu m-am gandit ca o sa doara ca naiba cand se termina, nu ma gandeam ca am sa raman cu sufletul gol si ochii plini (de lacrimi, de dorinte, de amintiri care inca nu le-am scris). Mi-au crescut aripi pana la nori, dar nu pot face nici 2 pasi pe pamant. Inca un redbull, alte nopti nedormite, alte pachete de tigari fumate din zori si pana-n noapte.
Ma gandeam ca intr-o zi daca el ar pati ceva m-as razbuna pe Dumnezeu, dar pe mine cine ma razbuna? Cine duce razboiul cu cel de sus pentru ce patesc la nesfarsit? Nu am coincis cu idealul lui, poate m-a placut pentru ce dorea sa devin, poate m-a placut pentru ce-am fost sau poate nu m-a placut deloc. Atat de confuza… alergand spre tine, fugind de tine, zambind cu tine, plangand si cu si fara tine… Nici eu nu stiu ce e in sufletul meu acum, as putea paria cu viata ca nici macar cel de sus (sau de jos) nu stie ce e. Mi-as dori sa pierd pariul…
Deprimant, tot ce scriu e deprimant si ma intreb de ce. N-am simtit nevoia sa scriu decat atunci cand ceva nu a mers bine in viata mea. N-am simtit nevoia sa scriu decat atunci cand am mai batut un cui in suflet si mi-am machiat ochii in alb tinand doliu pentru greselile ce le ingropam 10 m sub pamant.
Cred totusi ca raman cu amintirile… Golul din stomac ce aparea cu 2 minute inainte sa opreasca trenul pe peron, sentimentul ca nimic nu ma poate atinge cand imi lua mana intr-a lui, dorinta nestavilita cand isi apropia buzele de ale mele, sentimentul de dulce si moale atunci cand il sarutam, bratul pe care am dormit nopti la rand, imbratisarile care ma incalzeau si atunci cand pilota era stransa intr-un colt, ochii aia albastri ivindu-se deasupra unui monitor de laptop. Toate astea nu mi le ia nici macar el desi uneori sunt sigura ca ar face-o daca ar putea.
“Valurile se opresc mereu in larg.” – Chris Simion

One thought on “Ruine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s