Uneori ramai pur si simplu singur. Atat de singur incat esti inspaimantat de tacerea care te inconjoara. Uneori si ticaitul unui ceas reuseste sa-ti aline sufletul, uneori pana si bataia inimii e suficienta ca sa-ti amintesti ca inca traiesti. Mi-as dori mereu sa existe alternative atunci cand nu mai e nimic de facut. Mi-as dori ca Dumnezeu sa ia o pauza de la a ma pune la incercari doar pentru a vedea cat rezist. Poate ca va urma o alta lupta dupa asta si inca una si poate mai multe, dar eu pur si simplu m-am saturat sa ma ridic iar si iar doar pentru a dovedi ca inca mai pot.
Inca se prabuseste tot in fiecare dimineata, cearceafurile miros tot a tine, camera e goala, iar daca mai aveam ceva bun in mine cu siguranta ai avut grija tu sa nu mai am. Stiu, ar trebui sa trec peste, dar nu simt ca e momentul. Inca vreau sa-mi amintesc, inca vreau sa-ti pastrez mirosul, inca vreau sa mai simt ce acum incet, incet devine imposibil de simtit.
Refuz sa cred ca totul a fost o iluzie, refuz sa cred ca totul a fost un fals si nu o opera de arta autentica. Refuz sa cred ca zambetul ala a fost exersat de zeci de ori in oglinda inainte de a fi oferit, refuz sa cred ca acele cuvinte au fost repetate la nesfarsit doar pentru a putea convinge, refuz sa cred ce e mai rau pentru ca eu inca te vad bun.
Sunt momente in viata asta in care nici macar lacrimile nu mai au vreun rost si cu toate astea continuam sa plangem pentru ca e tot ce ne-a mai ramas de facut. Am pus suflet desi stiam ca gresesc, te-am prins de mana stiind ca imi vei da drumul, ti-am zambit stiind ca vor veni inzecit si lacrimile, m-am machiat cu grija stiind ca la un moment dat nici macar fardurile nu vor putea ascunde durerea prin care voi trece… Eu inca nu sunt lamurita cu ceva… Ce ar trebui sa fac daca ma doare si imi vine sa alerg tot la tine?
Mereu am fost slaba cand a venit vorba de a cantari sentimente. Mereu am asezat pe cantar mai mult decat mi s-a cerut fara a astepta ceva la schimb. Uneori am primit, alteori nu, mereu m-am conformat si am privit doar partea plina a paharului, dar cand si ala s-a spart cum naiba sa-mi mut privirea de la cioburile alea sfarmate de regrete si trairi mult prea intense pentru un suflet fragil?
Losty88's Blog 
🙂
..:)
Amintirile sunt ca rugina ne rod…
Mereu tot mai adanc.
“cearceafurile miros tot a tine” , iti recomand sa le mai speli inca o data, cu mai mult balsam.
sau nu inca. 🙂
Uneori avm amintiri atat de dragi, incat oricat ar fi de dureroase, nu vrem sa renuntam la ele.. Si in mod ciudat chiar durerea ne este draga fiindca are legatura cu cineva iubit. Si mergem mai departe mai incet, mai atenti…….
Sau stam si asteptam sa vina momentul potrivit pentru a pasi.
“Ce ar trebui sa fac daca ma doare si imi vine sa alerg tot la tine?” e buna tare intrebarea asta. Mergem mai departe oricum am fi…vom pasi ,dar cu un pret al naibii de SCUMP. un pret pe care eu il platesc de 11 ani. Sunt oameni care vor locuii in sufletele noastre vesnic. S-au instalat confortabil in inima noastra si nu vor sa mai plece.
E impresionant cat talent e în tine ,foarte impresionant ,ziceai ca apreciezi oamenii inteligeniti ,acum apreciez si eu unul , esti de nedescris de plina de imaginatie ,cred ca daca ai scrie o carte ,ai ajunge mai sus ca orice poveste sau fantezie , e foarte interesant faptul cum te exprimi ,cum ne arati cruntul adevar..foarte impresionant,succes in continuare..!
Multumesc frumos. Nu cred ca e neaparat impresionant, sunt doar trairile unui suflet asa cum le vad eu.
Foarte frumos draga mea !!
N-as sterge nicio amintire, urata sau frumoase, indiferent de emotia care mi-o provoaca la rememorare. Asa am ajuns sa fiu exact EU si desi am multa probleme am invatat sa ma accept.
frumos articolul descrie starea in care ma aflu acum 😦