Intre masti…

SONY DSCAm avut atatea inceputuri si mi-a fost atat de greu sa-mi dau seama ca toate nu reprezinta decat alte sfarsituri. O multime de fluturi m-au mancat pe interior fara sa-mi dau seama ca mi-au furat si sufletul de atata foame. L-au batut intre aripi pana l-au invinetit de ura, l-au supt de sange pana l-au golit de sentimente, l-au ridicat la cer pentru ca la prima pala de vant sa-l lase in voia sortii.

De-atunci am fost mereu o calatoare, din cauza acelor fluturi negri ce n-am vrut sa-i las sa-mi invadeze lumea.  Acum invat sa dansez printre umbre, cu o lume si vise ciobite in spate, cu un suflet gol si talpi fierbinti de la atatea calatorii pe drumuri gresite. Vantul a avut grija sa-mi spulbere toate drumurile ce mi se deschideau in fata sufletului si a ochilor, pamantul mi s-a surpat sub maini atunci cand am incercat sa ma pironesc in vreun suflet sau altul.

Incerc sa te mai ascult, dar acum sunt un suflet prea instrainat de lume, prea distrus de simturi ce s-au dovedit inutile.  Te aud vag cum imi vinzi iluzii, zambesc fals si mai trag un fum dintr-o tigara ce imi gusta toate gandurile amare sau dulci. Ma eschivez si te las sa crezi ca-mi doresc tot ce imi oferi, ma ascund dupa o masca sau alta, te las sa-mi stapanesti lumea pana cand voi avea chef sa o conduc din nou. Tu nu stii nimic de umbre, nu stii nimic de suflete pierdute, nu stii nimic de cea care am fost si crezi ca stii totul despre cea care par a fi.

Imi amintesc ce spunea cate un om sau altul: sa uit, sa trec peste, sa merg mai departe… Am uitat si eu. Am uitat si eu unde mi-am lasa sufletul. Am trecut peste. Am trecut peste alte greseli si am invatat sa fac altele. Am mers mai departe. Am mers mai departe trecand pe langa alte si alte vieti, una mai ireala ca cealalta.

Mi-am desenat povestea vietii in aburii zorilor pana ce m-am pierdut in ceata. Am pictat suflete, le-am cules, le-am distrus, le-am cusut, le-am ridicat, le-am aruncat, le-am dispersat pentru ca intr-un final sa o iau de la capat si sa ma distrug din nou pe mine.

Nu iti vorbesc de un final aici, iti vorbesc de un inceput ce iremediabil va deveni final, nu-ti vorbesc de lipsa sentimentelor, ci de acele multe sentimente ce vor disparea unele dupa altele dintr-o cauza sau alta. Nu-ti vorbesc despre zambete docile ci despre ce acea spranceana ridicata ce nu reusesti s-o vezi niciodata din cauza buzelor mele. Nu-ti vorbesc despre crunta realitate atata timp cat ti-o ascund printre vise pictate frumos. N-am sa-ti vorbesc despre mine cea care sunt cat timp te las sa o vezi pe cea care nu mai sunt demult.

And I wonder did I ever had a heart to break?

7 thoughts on “Intre masti…

  1. Nu ai senzatia ca toate inceputurile te mananca de vie? Te arunca intr-o lume prea rationala? Eu nu mai stiu sa ma bucur de inceputuri. Chiar zilele trecute scriam despre cat de mult urasc inceputurile

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s