Blog – Gara pentru doi!

Ei bine de aceasta data am ales spre recomandare blogul unui cuplu, mai bine zis un blog ce tine in viata si nu numai o relatie la distanta. Astfel ca Diana si Dan au avut amabilitatea de a raspunde intrebarilor tipice acestui gen de articol. Asa ca am sa va las pe voi sa cititi cate un pic despre ei si sa le vizitati blogul.

1. Când a luat naştere Gara pentru doi şi care a fost motivul pentru care ati decis să începeti un blog?
Dacă e să ne referim strict la dată, „Gară pentru doi” a văzut lumina on-line-ului în dimineaţa zilei de 22 septembrie, anul acesta. Deci încă … bebeluş.😀 . Cu două zile înainte am mai făcut ceva „probe de mare” dar, în forma actuală, aceea este data înscrisă în certificatul de naştere.
Motivul este unul oarecum diferit de cele ce stau în mod obişnuit la punerea în practică a unui astfel de demers. De obicei, un blog apare atunci când cel/cea din spatele lui are ceva de spus, ceva de transmis sau de împărtăşit comunităţii din spaţiul numit puţin greşit ca „virtual”. Noi, Diana şi cu mine, aveam să ne spunem, să ne transmitem şi să ne împărtăşim ideile, gândurile, starea de visare, sentimentele unul altuia. Dacă o postare de pe un blog implică în cele mai multe cazuri un monolog, în ceea ce ne priveşte, varianta pentru care am optat a fost aceea a dialogului. Un dialog între Diana şi Dan. Un dialog cu spectatori, ce-i drept, dar nu spectatorii au fost motivul principal. Motivul principal a fost că ne iubim. Ne iubim mult şi simţeam nevoia să spunem asta. „Dialogasem” până atunci pe e-mail dar forma aceea ne părea insuficientă. Implică, pe undeva, o senzaţie de limitare, de mesaj telegrafic, sec. Iubirea implică (la modul declarativ) dorinţa de a transmite  imagini, sunete- o melodie a trăirilor,  prin cuvinte iar pentru asta e-mailul este o unealtă mult prea sărăcăcioasă. Un blog ni s-a părut a fi puţin mai generos cu noi.
Numele lui trebuia să conţină neapărat termenul „doi”. A existat şi varianta „Pas de deux” dar ne-a părut puţin cosmopolită şi chiar cu un aer oarecum elitist pe care nu îl doream. Traducerea ne-a trimis către filmul lui Dan Piţa, „Pas în doi”. Nu prea se potrivea. Filmul are un final incert, interpretabil. În plus, un „Pas în doi” implică o apropiere a personajelor, ori noi doi suntem despărţiţi de mai bine de 500 de kilometri. Dar ne-a trimis spre un alt film, o altă frumoasă poveste de dragoste, al cărui titlu descria şi definea cu o oarecare acurateţe distanţa fizică dintre noi. Am rămas deci la „Gară pentru doi”.
2. Faceti o descriere a voastra pe scurt pentru ca cititorii să-şi facă o părere despre voi.
Vom inversa puţin rolurile şi ne vom descrie unul pe celălalt. E de prisos să atragem atenţia că iubirea ne împinge spre superlative. Nu e nici nefiresc şi nici de condamnat.
Dan :
Diana, fizic, este definiţia fragilităţii şi a delicateţei. Doi ochişori mari, expresivi şi frumoşi. Cei mai frumoşi, iar dacă asta vi se pare un clişeu, aflaţi că nu îmi pasă ! Doi ochişori încadraţi de cârlionţi superbi cu care mi-aş putea petrece restul vieţii jucându-mi degetele printre ei. Şi o guriţă dulce foc, o guriţă care nu va cere niciodată nimic pentru binele propriu dar care transferă la modul continuu altruismul sufletului ei cald. Sensibilă (poate un pic prea mult pentru zilele în care trăim), visătoare (în limitele unei realităţi nedrepte), deosebit de matură şi analitică atunci când situaţia o impune, inteligentă, cu un simţ al umorului mult peste medie, sufletistă, dedicată, PERFECTĂ (atât cât îi este permis unui om să se apropie de perfecţiune) ! Diana este definiţia feminităţii în aceeaşi de nemăsurat măsură în care ai putea defini şi cel mai bun prieten la care fiecare dintre noi visăm în fiecare secundă a vieţii. Pare cam indigest, cam greu de digerat ceea ce spun, aşa-i ? Din fericire pentru mine, în sprijinul acestor afirmaţii vin sutele şi miile de cuvinte, gândurile ei bune şi curate, presărate generos de fiecare dată când îşi deschide sufletul pe blog. Citiţi şi veţi ajunge la aceeaşi concluzie : Diana este minunată !
Diana :
Ca să-l descriu pe Dan, ar trebui cumva să îmi pun sufletul pe tavă şi să vă las pe voi să mi-l analizaţi. În suflet mi-aţi găsi toate răspunsurile pentru că de raţiune nu prea e loc aici. L-am întâlnit într-un moment în care, fără să-mi dau seama, viaţa mea semăna puţin cu “Viaţa pe un peron”. Credeam că e bine aşa, că aşa trebuie să fie, însă el  a transformat gara lui Paler în “Gară pentru doi”. Că este romantic, inteligent şi sensibil aţi înteles, cu siguranţă, dacă aţi “răsfoit” puţin blogul nostru. Dan este motivul pentru care zâmbesc în fiecare zi. Este ceea ce lipsea sufletului meu pentru a fi împlinit. Şi dacă sunt „minunată”, e pentru că el ESTE, există în viaţa mea şi nimic altceva nu mai contează. Dan este tot ceea ce iubesc şi aş putea iubi!
3. Care e postul vostru favorit de pe propriul blog care considerati voi că va caracterizează cel mai bine.
Ne sunt dragi toate postările noastre iar acest fapt se încadrează iarăşi în limitele unei normalităţi. Cei care ne citesc însă au stabilit un clasament. Nu ştim exact cât de relevant ar putea fi, dar aplicăm, parafrazând o regulă : „Cititorul nostru, stăpânul nostru”. Şi-ar fi aici (atât după numărul de „like”-uri cât şi ca număr de vizualizări) : „Iubesc până mă doare”
4. Scrieti cu regularitate sau când aveti o anumită stare de spirit?
Starea ce ne îndeamnă să ne scriem pe blog, „plutirea” dată de iubire, este continuă, neîntreruptă şi logic ar fi să ne oblige să ne scriem, teoretic, fără pauze. Dar suntem oameni obişnuiţi, avem o serie de îndatoriri comportamentale şi de reprezentare socială şi, oricât ne-am dori nu putem respira numai iubire şi nu putem să ne hrănim numai cu sentimente. Avem servicii, avem facturi de plătit, mai punem de o ciorbă, mai scuturăm un preş, citim, vorbim la telefon, facem un duş, râdem cu prieteni, plângem cu ei… În timpul care ne rămâne, ne scriem pe blog.
5. Care ar fi motivul din cauza căruia ati renunţa la scris pe blog (asta în cazul în care ai vrea să renunţati)?

Am să vă rog să ne permiteţi să nu răspundem la această întrebare. Nu o luăm absolut deloc în calcul. Ar însemna sfârşitul. La modul insuportabil de dureros şi crunt, indescriptibil.

7 thoughts on “Blog – Gara pentru doi!

  1. Reblogged this on Gară pentru doi and commented:
    Am primit o invitaţie care ne-a bucurat în aceeaşi măsură în care ne-a şi “speriat” puţin, în cel mai bun sens al cuvântului. I-am dat curs, cu destulă emoţie, încercând să facem onorabil faţă situaţiei de “anchetaţi” ( :D), cu atât mai mult cu cât ştiam că singura “infracţiune” de care ne facem vinovaţi – aceea de a ne iubi definitiv şi irevocabil, nu este prea aspru pedepsită.
    Mulţumim “Losty88’s Blog” !

  2. Pingback: Anchetaţi pentru iubire ! | Gară pentru doi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s