Octombrie…

Octombrie… Luna care asterne regrete in suflet si iubiri de-o vara ingropate in amintiri ce incep sa apuna. E vremea sa inchid usi, sa-mi iau tocurile si sa plec spre tinuturi mai insorite. Nu, n-am de gand sa uit vreo cheie in urma pentru ca oricum nu mi-as dori sa o gaseasca cineva si sa ma abata din drum. Corzile sufletului incep sa vibreze una cate una asteptand sa vada in ce directie ma indrept, dar nici acum nu sunt hotarata: la est, la vest, intr-un colt de lume sau poate intr-o alta lume.

A mai cazut o frunza, am mai sters o amintire, am mai distus un suflet si mi-a mai murit un gand. In fond o lunga parte din viata doar asta facem: construim aminiri pentru ca mai apoi sa le stergem zambetul pe buze. Ciudat cum avem atata rabdare la inceput si atata indiferenta cand e vorba de un final inevitabil. Avem rabdare sa cucerim suflete, sa le descoperim incetul cu incetul, sa le facem fericite, sa le fabricam vise, sa le servim o cafea  la pachet cu iluzii dulci pentru ca mai apoi sa invelim cianura intr-o bomboana atent facuta si sa o daruim cu zambetul pe buze. Da finalul intotdeauna este lucid, de orice fel este el. Te trezesti intr-o dimineata si hotarasti ca toata povestea trebuie sa se termine. Uneori asta se intampla pentru ca nu mai ai o pagina libera in agenda, alteori pentru ca ai sufletul plin pana la refuz de regrete sau din simplul motiv ca iti e prea bine.

Ai rade probabil ca poti renunta la cineva de prea mult bine, dar uneori se intampla. Pana si prea multa fericire tinde sa sperie oamenii. Certurile, neintelegerile, suferintele sunt la fel de necesare vietii ca fericirea, zambetele sau impacarile. Chestiile astea vin la pachet una cate una, in proportii invariabile, dar mereu pregatite sa te puna la pamant fiind curioase de cate ori te poti ridica. Cu timpul ai sa vezi ca ai in spate un morman de incercari esuate si multi pantofi tociti de-atata fuga. Ai sa vezi cum mori mai incet sau mai repede in amintirea celorlalti si tot ce vei putea face e sa o iei din loc la nesfarsit, mai bine spus sa alergi.

Sa alergi in alte brate, sa alergi cautand alt suflet, sa alergi la suflete mai vechi pentru a te regasi pe tine, sa alergi sa-ti rupi picioarele dorind doar o perioada de odihna, sa alergi pana gasesti un capat de lume, sa alergi pana iti dai seama cine esti si ce vrei. Ca sa te scutesc de-o grija: nu mai alerga atat. Nici macar la final cand iti va muri si sufletul si trupul nu vei afla cine esti cu adevarat. Vei fi aproape fericit si-ti vei dori mai mult, dar acel mai mult va intarzia sa apara. In fond noi oamenii mereu complicam chestia asta cu fericirea ca mereu tindem sa cerem si imposibilul: ai o pereche vrei bani, ai bani vrei putere, ai putere vrei sensibilitate, ai sensibilitate iti doresti sa fii de piatra. Mereu intr-o continua schimbare, mereu nemultumit, mereu avid de altceva; un altceva care uneori te defineste si alteori te distruge vena cu vena si os cu os.

Acum insa iubirea ne-a parasit pe amandoi.

5 thoughts on “Octombrie…

  1. N-am mai comentat de mult. Pare ca ai desenat o linie… cu tristete. Cu multe ganduri si cu unele regrete. As zice ca imi pare rau…dar nu stiu, nu asta e sentimentul. Poate fiindca inteleg…poate fiindca nu pot spune mai mult…
    …Putem pur si simplu sa facem pauze…nu trebuie neaparat sa cautam altceva. O parte din viata poate fi si suspendata…uneori sine die…

  2. Frumoase ganduri, desi putin melancolice… Intr-adevar, toamna e un anotimp care te face sa privesti in urma… Mi-a placut mult fraza: “A mai cazut o frunza, am mai sters o amintire, am mai distrus un suflet si mi-a mai murit un gand.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s