Trecuturi

Eram acolo sus si te priveam pe sub genele rimelate atent. Iti zambeam, iti simteam mirosul, iti alintam buzele si imi ascundeam mana intr-a ta. Imi plimbam respiratia de-a lungul gatului tau coborand tot mai jos, iti conturam trupul cu unghiile si te priveam pana cand imi disparea imaginea.

Prin atata frig, sentimente si umbre de dorinte am invatat cum sa te iubesc. Te-am iubit tacut pana la primul tipat, te-am iubit zambind pana la prima lacrima, te-am iubit supusa pana cand m-am revoltat, te-am iubit cum am stiut eu cel mai bine pana cand n-am stiut sa te mai iubesc. Timpul si cu tine… Va tineati de mana, imi zambeati frumos si mi-ati evaporat sufletul pana cand n-am mai avut nici lacrimi.

M-am aliat cu norii si am plans cu stropi de ploaie, am alergat alaturi de vant si te-am pierdut intre furtuni de nisipi, am urcat munti pentru a pravali stanci peste sufletul tau. Am vrut sa-ti omor sufletul uitand ca tu mi-ai spus ca nu ai unul. Asa si? Daca tu nu aveai unul trebuia sa-l iei pe al meu? Ce? Acum esti mai bun? Esti pe naiba!

Nu toata lumea poate fi buna. In fond nici eu nu mai sunt buna. Poate din cauza ca mi-a pasat prea mult? Oricum imi ascund absenta sufletului cu o masca senzuala ce promite raiul pe pamant dar ofera doar caldura iadului.

As vrea sa gasesc si eu un om care sa-mi mai poata face rau. Sa distruga bucata cu bucata tot ce a mai ramas din mine, sa ma faca sa plang pana la epuizare, sa-mi vanda iluzii mai multe si mai bine nascocite decat as putea-o face eu, sa ma adore acum pentru a ma putea uri in final. Vreau un om care chiar sa stie cum sa faca rau, sa ma faca sa ma simt vie, sa-mi declare razboi si sa reuseasca sa ma invinga cu propriile mele arme. Vreau un om sa-mi seduca indiferenta si dupa sa se descotoroseasca de ea in primul cos, sa ma faca sa-mi vand sufletul pentru cateva momente de fericire si apoi sa dispara exact cum a aparut. O sa va ganditi ca e usor de gasit un asemenea om, dar credeti-ma: majoritatea sunt doar amatori. Termina lucrurile pe jumatate, iar eu chiar sunt satula de aspiranti la un loc in infern. Vreau pe cineva care deja are locul asigurat acolo si care ma poate face sa-mi doresc sa ma tarasc dupa el.

Revenind la noi iubire. Cum e sa ma privesti dupa atata timp? Cum e sa ai in fata ochilor un prezent diferit fata de ce te asteptai sa revezi? Nu ma gandeam nici eu ca voi fi atat de diferita… nu ma gandeam ca voi reusit sa sarut pasional buze ce m-au mintit zambind fara a simti nimic, nu ma gandeam ca te voi lua de mana si iti voi spune aparent trista ca te-am uitat cu ceva vreme in urma, desi ca sa fiu sincera recunosc ca sufletul meu celebreaza victorios distrugerea ta, nu ma gandeam ca ma voi folosi de sentimentele tale pentru a le pune punct celor ce le mai aveam eu. Acum ai ramas doar o poveste, pentru mine nu mai esti, doar ai fost. Acum nu ma mai intereseaza nimic din ce ai vrea sa-mi spui, nu ma mai intereseaza parerile de rau, regretele, remuscarile, timpul pierdut si amintirile scrise cu sange pe file ingalbenite de fum de tigara.

Acum te rog, spune-mi cand te doare si o sa te anunt cand o sa-mi pese!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s