Intre doua lumi

Cautand un demon, uitand un inger…

Am invatat sa pasesc desculta peste cioburi de durere. Mi s-a cerut sa scriu optimist asta cu siguranta nu e un inceput bun asa ca am sa ma intorc in trecut la perioade cu zambete si fluturi in stomac. Am sa va reamintesc un trecut, un trecut fericit, un trecut pe care multi dintre noi l-au uitat dupa prea multe dezamagiri.

Exista o vreme cand zambeam. Imi placea sa stau ore-n sir in oglinda sa ma aranjez pentru el, ma grabeam sa ajung pe un peron plin de lume si sa-l zaresc printre altii, imi placea sa-l vad langa mine, sa nu dorm doar pentru a-i memora fiecare alunita de pe trup. Imi placea sa-l vad zambind, iar zambetul meu il facea fericit. Da poate ca acum am uitat sa zambesc, dar cu ocazia asta imi amintesc de toate partile mele bune.

Imi amintesc ca pentru el faceam cafea dimineata, imi amintesc ca el e primul caruia i-am permis sa imparta dusul cu mine, l-am lasat sa-mi invadeze intimitatea, i-am oferit pana si periuta mea de dinti. Astea sunt chestii banale, dar pe care le-am facut la momentul respectiv fara a sta pe ganduri. Ofeream zambete si le primeam inzecit. Credeam in basme si ma imaginam in apartamentul meu cochet, mobilat minimalist, cu un lounge erotic in fundal si asezata in bratele lui. Toate visele astea m-au costat la un moment dat sufletul.

Eram un suflet pasional, care se daruia cu tot cu trup si pur si simplu ii intram in vene incet, incet sedandu-i simturile de la primul la ultimul. Ii sarutam trupul, ii alintam numele, ii vindeam fericirea pe clipe de visare. Eram undeva sus si speram sa nu cobor vreodata de acolo. Am avut momentele alea clasice cu fluturi in stomac, respiratia taiata de prezenta lui, zambetul oferit lui dupa ce-mi daruia o floare si planurile de viitor dezbatute indelung pe banci parasite.

Acum sunt prinsa undeva intre doua lumi si astept sa calc peste focul din adancuri. Vreau sa cobor acolo jos, sa-mi gasesc un demon al naibii de frumos caruia sa-i ofer fericirea intalnita doar in rai. Intre timp imi aleg hainele, mai omor cate-un suflet, zambesc frumos la viitor si am ochii plini de speranta. Vreau sa zambesc din nou, dar pentru asta nu am sa urc in rai. M-a plictisit mereu fericirea continua. Am sa cobor acolo jos, sa-mi ard talpile, inima, carnea si oasele pentru un el aproape perfect pentru altii si absolut perfect pentru mine.

“Nu e vina mea ca demonii care-mi plac mie sunt al naibii de jos.”

One thought on “Intre doua lumi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s