Clipe…

Ai plans vreodata atat de mult incat sa-ti fie greu sa mai respiri?

Nici sa nu incerci vreodata sa o faci. Eu am facut-o pentru tine si o data cu lacrimile mi-am pierdut si sufletul. A plecat pur si simplu de langa mine pentru ca se sufoca in lupta inutila ce o dadeam pentru tine. Ce ironic: ma luptam cu tine pentru tine. Am dus o lupta surda cu tine, cu lumea, cu pamantul, cu Dumnezeu si cu Satana insusi si tot n-am facut nimic. Am adunat pacat dupa pacat pana ce am ajuns in fata Timpului. Am spart clepsidre privind fire de nisip cum se raspandesc in palmele mele. Cioburi imi crestau pielea si sentimentele imi pluteau alene in fata lui. Le privea si radea sarcastic:

-Pentru asta iti mai doresti tu clipe?

-Inca putin.

-Draga mea, oamenii nu se schimba. Oricat ti-ai dori sa crezi asta oamenii raman aceeasi la infinit. Cel mult isi mai schimba mastile ca sa nu se plictiseasca. Sentimentele insa, cu alea e mai complicat. Nici macar ale tale nu vor ramane la fel.

-Pentru el am o singura masca si nu o voi da jos. Nu-mi doresc sa-i fac rau. Am sufletul destul de patat, macar al lui sa ramana imaculat.

-Gresesti. Va veni un timp cand vei arunca mastile la o parte si ii vei face rau. Vei calca peste el cum ai calcat peste altii. Vei plange pana cand iti va pieri respiratia, vei suferi pana cand iti va picura si ultimul strop de sange, vei iubi pana cand te vei sfarsi intr-un tipat. Astia sunteti voi oamenii. Complicati mereu lucrurile. Va trimit fericirea la usa si lasati yala incuiata, va trimit zambete, dar niciodata nu credeti ca sunt sincere, va trimit dragoste si totusi alegeti ura.

-Povestea asta imi arde durerea… Nu-mi poti lua tot ce mi-a ramas.

-Nu vei muri, dar mereu poti avea alta poveste. Daca prima ai refacut-o cu radiera, acum trebuie sa rescrii pagini intregi pana vei ajunge unde iti doresti. Cazi in ispita, musca din fructul oprit, pacatuieste pana la extaz, fii buna pana cand simti ca doare si abia atunci te vei simti implinita. Lasa limitele deoparte si renunta sa mai rescrii o poveste ce mai are doar pagini lipsa. Acum tot ce mai poti face e sa o rescrii pe niste pagini botite de amintiri. Crezi ca Dumnezeu are timp de rebuturi? Nimeni nu-si face timp pentru asa ceva.

-Pe hartiile astea se va uita. E o poveste sincera.

-E o poveste ce nicicand nu a fost sincera. Daca era nu avea nevoie de retusuri. Daca era o poveste sincera nu simteai nevoia sa-i stergi paragrafe intregi la nesfarsit si sa le rescrii la infinit. Acum trebuie sa plec.

-Da-mi clipe!

-Poate pentru o alta poveste. Pentru asta ai avut suficiente si le-ai consumat uitandu-le.

” Si apropo.. tu bucura-te ca vezi rasaritul si nu mai complica tot ce e simplu.. semnat Timpul “

4 thoughts on “Clipe…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s