Moment si sentiment

Dar știi bine că ce-i frumos durează un moment, iar pentru un moment n-are rost să investești vreun sentiment…

Am sperat de-a lungul anilor ca in viata mea sa apara o persoana ce-mi poate schimba aceasta idee. Nu va asteptati la un happy-end, nu a aparut persoana mult asteptata, dar au aparut persoane ce m-au facut sa cred din ce in ce mai mult in ceea ce zic.

Mi-e frica, nu stiu daca neaparat frica, dar imi este teama de faptul ca nu mai simt, de faptul ca mereu anticipez miscarile celorlalti si nu mai au puterea sa ma dezamageasca. Daca in trecut nu ma asteptam la nimic si totusi sfarseam cu sufletul plutind de-asupra unei balti de dezamagiri acum pur si simplu ramas pasiva. E ceva de genul: a facut si aia, ok, si? Imi e dor sa ma mai simt cumva, imi e dor sa mai simt ceva, imi e dor sa gasesc un suflet si dupa ce pasesc inauntrul lui sa inchid usa dupa mine, dar eu mereu las usa deschisa pentru a putea pleca atunci cand imi doresc.

Mi-as dori sa mai pot gasi scuze celor din jur, sa lupt pentru sentimente, sa am rabdare, dar nu mai reusesc sa o fac. Acum e ceva nu neaparat monoton, cat dramatic de realist. Schema e simpla: cunosc persoane si la prima greseala imi fac bagajul si plec trantind usa dupa mine. Ma uit cu frica la ceea ce devin si mereu ma intreb cum voi evolua de-a lungul anilor. Ma uit cum imi dispar sentimentele de orice fel si devin tot mai indiferenta la ceea ce se intampla in jurul meu.

Suna stupid, dar imi doresc o persoana sa-mi intoarca lumea cu susul in jos, sa o arda din radacini, sa ma dezamageasca si sa reusesc sa simt ceva. Stiu, voi va doriti fericire, eu imi doresc dezamagiri. Nu m-am simtit niciodata completa daca nu am amestecat senzatii de tot felul. Pana si fericirea devine monotona in anumite momente.

Cum naiba sa fiu fericita daca eu nu stiu nici sa urasc, cum sa pot iubi daca nu dispretuiesc, cum sa-mi curga lacrimi daca eu am uitat sa plang, cum sa zambesc cand nu am mai oferit unul sincer de ceva vreme?

Ma gandesc, ma gandesc ca-mi place sa colectionez suflete la fel de mult cum imi place sa joc sah. Pion dupa pion, nebuni, ture si totusi un singur rege. Pe ala ma gandesc sa-l las pe tabla. Nu am ce face cu el. In fond, cine are nevoie de un rege cand lumea e plina de nebuni?

4 thoughts on “Moment si sentiment

  1. Nu cred ca esti indiferenta la tot ceea ce se intampla in jurul tau. Cred ca esti o fiinta cu un suflet mult prea mare intr-o lume plina de nebuni.Iar regele,daca ai cum,sa nu il lasi pe tabla.Vei avea nevoie in fiecare clipa de el.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s