Sclavii sentimentelor

Noi oamenii avem adesea defectul de a ne inrobi din iubire. Eu una m-am saturat sa ma las inrobita de un barbat pentru a fi o sclava a dorintelor lui, m-am nascut femeie pentru a iubi si pentru a fi iubita. Nu am pentru ce suferi, chiar nu vad rostul, in fond iubirea inseamna fericire nu durere, cioburi sparte si bucati de suflet incendiate cu primul pai de chibrit gasit intr-o cutie parasita.

Au fost momente cand am varsat lacrimi inutil pentru un barbat sau pentru altul. Si acum stau si ma intreb pentru ce, de ce am plans pentru oameni care n-au stiut sa-mi starneasca zambetul printr-un simplu gand fugitiv? De ce am plans pentru oamenii in prezenta carora nu-mi sarea inima din piept? De ce am plans pentru oameni care nu-mi ridicau pulsul si nu ma scoteau din rutina asta atat de enervanta?

Da, am avut momente si cand am fost rea. Am dat sperante, am vandut iluzii, am oferit deziluzii, am dezamagit si am fost dezamagita. Am asteptat ore in sir dupa oameni care au facut promisiuni doar de dragul de a le face, am oferit sentimente unor barbati carora nu le stiam nici macar numele si am oferit timp unor persoane care niciodata nu-si faceau timp pentru mine. Dar greselile astea… of greselile, tocmai astea m-au facut umana!

Mi-am batut joc de sufletul meu langa persoane care nu ma faceau sa simt nimic. Trupul meu a fost chinuit din plin si el tocmai din cauza lipsei de sentimente. Cand totul trebuia sa se coordoneze ca o balada vesela sau trista, dar totusi o balada care sa ma reprezinte, cand totul trebuia sa fie armonie, singurul sunet prezent in fundal era cel al unor corzi mult prea intinse de un timp irosit.

Pasiunea, desfranarea, noptile fierbinti, paturi pline de pacate, suflete ciobite de durere toate astea au incercat sa ma scoata din lumea reala si sa ma transpuna in fantezii ce in zorii zilei dispareau in ceata. Tipetele, toate tipetele alea care le auzeam, nu trebuia sa le aud, trebuia sa-mi intorc spatele si sa fug pana imi rupeam picioarele, dar am ramas pe loc… Astea au fost greseli pe care cu siguranta nu le-as repeta.

Nu vreau sa mi se stinga lumina din ochi. Nu vreau sa-mi curga viata prin vene taiate de timp, nu vreau sa-mi irosesc timpul langa persoane mereu absente si refuz sa cred ca cineva mereu absent se poate intoarce vreodata…

6 thoughts on “Sclavii sentimentelor

  1. Pingback: hard rock café (16) « Colţu' cu muzică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s