Tacere…

Acum in urma noastra mai exista doar ingeri care plang si demoni care ne striga.

Am vrut sa pun punctul de final si sa imi lamuresc trecutul, din pacate insa acum sunt mai debusolata decat inainte. Simt ca ma sfarsesc si in curand as putea paria cu suferinta ca-i voi termina stocul de lacrimi.

Imi doream doar sa stiu daca te-ai mai gandit la mine, daca iti este bine, ce ai mai facut… Rezultatul? Unul dezastruos. Vorbeam cu tine si nu reuseam sa vad nimic din cauza lacrimilor. Imi doream sa te aud si te-am auzit: prima oara tu, omul un pic arogant, care a uitat de trecut, omul care incearca sa para ca ii merge perfect fara mine langa el, a doua oara insa am dat peste tine, omul de care m-am indragostit in urma cu 4 ani, omul care a plecat cu o parte buna din sufletul meu, omul care m-a facut sa cunosc fericirea.

Tu? Nu mai esti acelasi cu siguranta, iar eu? Eu nu mai stiu cine sunt. Ratacesc intre trecut si prezent si imi vine sa urlu! La cine… Sper sa nu ajung in rai pentru ca stiu sigur ca daca voi ajunge acolo voi crea un haos pentru ca povestea asta s-a incheiat inainte sa inceapa. Nu ai idee cat sufar ca trebuie sa-mi ingrop sufletul alaturi de o poveste nescrisa.

Tu inca esti omul care imi face sufletul sa vibreze, inca esti omul care ma face sa zambesc si sa plang din tot sufletul. Credeam ca reusisem sa te uit intr-o oarecare masura, dar din pacate discutia noastra m-a facut sa constientizez cat de mult mi-ai lipsit. Mi-am dat seama ca amintirile sunt intacte, momentele mi le amintesc pas cu pas si ce e cel mai frumos e ca si tu ai fi in stare sa povestesti relatia asta zi cu zi indiferent cat a trecut de cand am incheiat-o.

Ciudat cum amandoi stim ca suntem facuti unul pentru celalalt, dar nu putem fi impreuna. Ciudat cum ne potriveam atat de bine, dar ne-am despartit din cauza altora. Ma doare sufletul la propriu si imi vine sa-mi scot inima s-o calc in picioare pentru ca simte atat de multe. Ma gandeam ca nu am regrete atunci cand vine vorba de tine, dar atunci cand ti-am auzit vocea mi-am dat seama cate sunt ascunse adanc in suflet. Mi-am dat seama ca regret ca nu am locuit la propriu impreuna, regret ca n-am reusit sa-ti ofer ceea ce-ti doreai atat de mult, regret ca nu te-am putut iubi mai mult, regret ca nu te-am putut face sa fii mai bun, regret ca nu ai ramas langa mine si cel mai mult regret ca nu am fost noi si restul. Trebuia sa fim impreuna impotriva lumii si sa ne dam peste cap pentru a ajunge cu dragostea asta-n cer.

Regret ca n-am cusut aripi sentimentelor astea si ca le-am cumparat sicriu. Regret ca in loc sa le fi scos la lumina soarelui si sa fi luptat pentru ele le-am ingropat la lumina lumanarilor. Imi doream atat de mult sa stiu cum te simti, imi doream atat de mult sa ma simt cumva… Ce e cel mai dureros e ca nu mi-am dorit niciodata sa pleci si acum stau si ma intreb de ce mama naibii ai vrut atat de mult sa nu ramai?

Ai trecut printr-atatea intr-un timp atat de scurt si nici macar nu am stiut ce se intampla cu tine, iar acum cand am aflat ma simt mai prost decat la inceput. Acum cand stiu ca mai e atat de putin timp imi e ciuda ca n-am reusit sa te fac fericit in totalitate in momentele in care iti eram alaturi. Mi-as dori sa descriu in cuvinte tot ceea ce inca mai simt pentru tine, dar inca e mult prea mult si inca nu-mi gasesc cuvintele.

As vrea sa fac un pact cu oricine, chiar si cu Lucifer insusi ca sa mai pot da timpul inapoi si crede-ma daca as putea mi-as da tot restul vietii pentru inca 2 ani cu tine. Stii kiddo, toti spun ca iubirile se uita, ca treci peste, dar mie imi curge cate o lacrima cu fiecare gand care il am pentru tine. Ce pot sa fac sa trec peste? Oare imi doresc cu adevarat sa trec peste? Sunt atat de multe lucruri care nu le-am facut cu altii si le-am facut cu tine incat ma sperii, dar chiar nu vreau sa am termen de comparatie pentru ceea ce am trait noi impreuna. Nu-mi doresc decat sa pastrez amintirile intacte si imaginea ta la stadiul de “ideal propriu”.

Stii e greu sa stiu ca imi visam viata alaturi de tine si culmea si tu iti imaginai un viitor langa mine.  Mi-e greu sa stiu ca puteam sa fim fericiti 1000 de ani, dar ne-am rezumat la doi… Au ramas atatea lucruri la mijloc si atatea ganduri nespuse.

Multi nu o sa intelegeti de ce sufar atat de mult dupa omul asta si dupa atata timp, dar nu va grabiti sa ma criticati. Povestea asta e pe atat de dureroasa pe cat de fericita a fost la vremea ei. Poate ca uneori o sa va grabiti sa aruncati cu sfaturi si sa-mi spune-ti ca va exista altul mai bun. Cu siguranta! Nu am sa va contrazic. Exista multi care sunt mai buni, dar el era perfect pentru mine. Eram noi doi impreuna si din punctul meu de vedere eram fericita si in momentele bune si in cele proaste. Oricare altul ar veni, nu ar reusi sa trezeasca in mine aceleasi sentimente si nu m-ar face sa-l uit pe el, pentru ca asta e practic imposibil. Mi-as dori sa pot asterne pe un spatiu alb tot ceea ce simt daca asta mi-ar usura sufletul, dar pur si simplu nu as avea cum sa pot reda totul la fel de frumos pe cat s-a petrecut.

Voi care inca nu v-ati cunoscut adevarata dragoste va doresc sa aveti o poveste cel putin la fel de frumoasa ca a mea. Voi cei care inca nu ati simtit dragostea printr-o simpla strangere de mana muta va doresc din tot sufletul sa traiti acest moment. Va doresc si voua o persoana care sa va poata completa frazele, sa va agite creierul si sa va umple sufletul.

Va doresc sa aveti parte de tot ceea ce eu am avut parte si sper sa deschideti ochii bine pentru ca astfel de persoane nu apar decat o data in viata si apoi nimic nu mai e la fel. Va doresc sa primiti iubire acolo unde o daruiti si sa reusiti sa o pastrati.

17 thoughts on “Tacere…

  1. Stiu de pe propria mea piele ca nu va trece,ma amagesc doar. In viata mea s-au intamplat multe de atunci iar el e prezent in sufletul meu in fiecare zi,in fiecare zi! DORUL si AMINTIRILE ma macina. Ma gandesc ca nu e drept fata de oamenii din jur dar nu pot sa nu ma gandesc la el.

  2. De ce nu incerci sa iti recapeti iubitul, sa fii mai ambitioasa in asta sa ii amintesti de fericire si sa il convigi ca nefericirea se poate uita dar fericirea nu? De ce te lasi batuta de respingerea lui? Infrunta lumea toata si durerea si tot si ia-l inapoi.

  3. Întotdeauna unul dintre parteneri se va implica mai mult decât celălalt… Aşa stau lucrurile: unul dă, iar celălalt primeşte. Culmea e că toţi suntem conştienţi de acest lucru, dar de fiecare dată preferăm să ne minţim de dragul rarelor clipe când două suflete simt la fel. Acesta este principalul impediment, restul sunt doar scuze…

  4. E o pierdere de timp sa ne gandim cine da si cine primeste. Important e ce dam sau ce primim. Oricum toata viata ne mintim. Iar daca doua suflete simt la fel, nimic nu mai conteaza. Oricum inima noastra nu are prea multa minte EA doar SIMTE.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s