Non-culori

Am lăsat în spate tot ce-a mers prost . Că n-avea rost să mă întorc undeva unde am mai fost !

A existat o vreme cand imi doream sa ma intorc la adapostul bratelor tale, a fost o vreme cand nu-mi vedeam viata fara tine, a fost o vreme cand doream sa-mi abadonez sufletul pe un teren arid, sa-l umezesc cu lacrimi si sa-ti arunc amintirea in visele de la miezul noptii uitate dimineata.

Tu ai făcut ce ai făcut . . deși poate nu ai vrut . Acum vezi că ea te iubea . . . dar e târziu . . prea târziu pentru ea!

Mi-ai spart globul meu de sticla fara sa-ti dai seama ca cioburile alea imi vor tatua iremediabil sufletul. Ai lasat ranile sa sangereze pana la epuizare si cand incepeam sa ma vindec imi suflai praf  de stele direct in ochi. Nu m-ai lasat nici o clipa sa fiu fericita, iar amintirile inca ma bantuie. Cele mai frumoase ganduri le-am avut pentru tine, cele mai lungi drumuri le-as fi facut pentru tine… Acum? Totul e praf si pulbere, pana si amintirile incep sa paleasca, sentimentele sunt singurele care se incapataneaza sa reziste furtunii nesfarsite din sufletul meu.

Viata asta, trece pe langa mine si imi dau seama ca nu pot continua la nesfarsit asa… Unde naiba ai pus nenorocita aia de cheie sa pot deschide usile larg sa intre viata? Pentru ce dracu’ ai lasat in urma ta o bucata de suflet si nu l-ai luat pe tot macar sa stim una si buna? Iti plac lucrurile alea facute pe jumatate?

Iti vine sa crezi ca nu mai sunt cea pe care ai cunoscut-o acum ceva ani in urma? Iti vine sa crezi ca mai sunt doar un inger cu aripi frante ce incearca sa zboare la nesfarsit pe un pamant fara capat? Iti vine sa crezi oare ca mi-ai facut mai mult rau decat ar fi reusit o lume intreaga sa-mi faca? Iti dai seama ca luandu-mi sufletul mi-ai lasat o imaginatie ce nu mai valoreaza nimic? La ce bun sa mai colorez o lume daca tot ce mai am sunt non-culori?

Din ce eram cândva, am ajuns să ne împărțim doar tăcerile!

 

10 thoughts on “Non-culori

  1. Ai reusit? M-as bucura.
    Ai scris superb, dar nu stiu… ceva nu ma convinge… Pentru ca stiu exact cum este. Cel putin cum este pentru mine🙂

  2. Pingback: Nono « Ioan Usca

  3. Frumoase gânduri, chiar şi aşa dureroase cum sunt…
    Poate că acum eşti la pământ, dar amintirea primului zbor mereu te va determina să te ridici şi să speri la un altul. Frumuseţea unui om stă în suflet, iar unul rănit, plin de cicatrici, tocmai rolul ăsta îl are: de a ne face să conştientizăm vulnerabilitatea umană.
    Amintirile sunt acolo… mereu vor fi. Important e să păşeşti mai departe, iar din când în când să-i mai arunci un zâmbet şi trecutului.

      • Stiu ce presupune asta: sa ramai blocata intr-o stare din care sa nu mai poti iesi, sa simti si sa vezi cum viata trece pe langa tine, sa dai cu piciorul lucrurilor bune ce iti apar in cale… Trecutului tu trebuie sa ii permiti sa interfereze…
        Iar toate lucrurile astea ti le spun pentru ca ma aflu, sau ma aflam (inca incerc sa descopar asta) intr-o situatie similara.
        Iti urez o zi cat mai senina…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s