Pasiune pe corzi…

Sunt curioasa daca am sti uneori ce legaturi formam si ce consecinte vor avea acestea asupra sufletului nostru cati ne-am mai implica? Cati am mai forma punti pentru ca altii sa ajunga la noi? Cate scari am urca noi pentru a ajunge la sufletul lor?

Indiferent ca ne dorim sau nu in viata asta vom dezamagi si vom fi dezamagiti de cel putin o persoana. Intrebarea nu e cat suferim dupa ci daca toata suferinta aia merita…

Imi amintesc cum mi se sfarsea sufletul in momentul in care ai decis sa alergi in directia opusa mie. Imi amintesc cum pur si simplu se prabusea lumea peste mine, iar eu nu puteam face nimic. Priveam pierduta cum pasii tai isi croiau alt drum fata de cel stabilit, iar ce ma omora lent era faptul ca eu nu puteam face nimic. Alegerea iti apartinea in totalitate, iar eu… eu trebuia doar sa inchid ochii si sa uit.

Tot ceea ce timpul ne ajutase sa construim tu ai daramat cu o simpla suflare. Tot ce aveam impreuna se facea scrum, iar eu nu puteam face altceva decat sa privesc ani de viata cum au fost irositi pe nimic.

“-Asculta-ma un pic, as vrea sa-ti pot oferi o zi in care sa fii eu… Atunci ai vedea cum mi se taie respiratia cand te vad, cum imi bate inima mai repede cand urmeaza sa ne vedem, cum ma grabesc pe strazi doar pentru a ajunge in bratele tale, cum te privesc ochii mei si cum simt iubirea doar cand ma iei de mana.

-Nu mai pot face asta… A fost o vreme cand as fi facut-o, acum e mult prea tarziu!”

Ce poti simti cand vezi ca locul tau nu mai e unde era? Ce poti simti cand inima ce batea pentru tine acum bate pentru sine? Ce poti simti cand vezi ca in pofida sfarsitului inima ta bate pentru o alta? Ce faci cand nu-i poti lasa mana sa cada si te tii lipita de buzele alea atat de dulci ce nu cunosteau decat gustul tau?

Inca mi-as dori sa stiu cum poti trece peste astfel de dezamagiri, inca mi-as dori sa ma fi invatat inainte sa pleci sa te uit, inca mi-as dori sa nu te fi cunoscut sau mai simplu sa-mi fi ramas mie…

Mai e doar o tacere surda ce ma tine de mana si-mi zambeste amar amintindu-mi de tine… Mai am doar lacrimi si nici un zambet, o cheie indoita si totusi nici o usa… In fond atat a mai ramas in urma ta. Un suflet pierdut intre azi si maine, intre trecut si viitor, care se incapataneaza sa fie orb cand prezentul ii ofera flori si-ti spune cu zambetul pe buze: Niciodată să nu priveşti în trecut atunci când te doare, gandeşte-te ce sens mai are?”

Pasiunea asta traita pe corzi m-a facut sa-mi tatuez buzele cu un zambet permanent, pasiunea asta m-a facut sa zbor fara aripi si tot ea a fost cea care mi-a ars sufletul la mai multe grade decat puteam eu suporta.

Expect the unexpected from people…..the devil was once an angel

Articol inscris la Blog Power editia 21

Tema este aleasa de Carmen lidera de opinie a editiei 20: Dezamăgiri – Când aşteptările sunt înşelate, când speranţele mor şi visele se năruiesc precum castelele de nisip sub valuri facem cunoştinţă cu dezamăgirea. În copilărie, tinereţe, la vârsta maturităţii şi chiar la cea a înţelepciunii o întâlnim inevitabil. Cum aţi simţit-o? Ce influenţă a avut asupra personalităţii voastre? Ce sau cine v-a ajutat să o depăşiţi?

Alte articole participante: Probleme in paradis, Reinviere in dragoste, Dezamagire?, Absenta, Viata – vanzatorul de iluzii, Harta dezamagirilor

29 thoughts on “Pasiune pe corzi…

  1. in fiecare zi, observ suferinta in jurul meu! cea mai multa provine din faptul ca nimeni nu ne invata prin puterea exemplului (mici fiind) sa acceptam mai usor deciziile altora. Nu ne invata nimeni cum sa iesim ïntregi mintal din toata “nebuneala”asta..si e asa trist..
    Si mai ales nu ne invata nimeni ce este cu adevarat iubirea. Cu totii credem ca stim ce este iubirea, ca noi iubim cel mai cel..si simtim totul la o intentisitate nedefinita…off iubirea asta…

  2. Cred ca atunci cand vine vorba de iubire intrebarile nu isi mai au locul , amitirile acele purea care v-au facut sa tresaltati au existat si vor fi in inima amandorura. De ce? CUm? POte? ATat? si mai departe? nu isi au rostul. FIecare din noi avem o iubire mare reala in care simtitm sa ne daruim viata intreaga numai pentru a sti ca cel pe care soarta ni l-a adus in cale fara a vrea, merita totul. SI inca merita indiferent de defecte. De ce nu? POate asta ar fi mai potrivit. NU crezi? De ce nu putem darui iubi simti indiferent de distanta alegeri dezamagiri dureri? Putem. Pentru ca inca exista in suflet. Si nu merita sa stergem nici macar urmele de durere pentru ca din ele am invatat. Putem iubi cu sufletul la gura fara bariere. Puteti! Asa cum si eu pot.

  3. Şi totuşi. Totuşi cred că nu ai trăit nicicând un sentiment de dezamăgire pentru că nicicând nu ţi-ai pierdut speranţa. O speranţă de reîntoarcere la ceva sau o speranţă de a găsi veva mai bun.
    Să ai o zi lişită şi frumoasă.

  4. Pingback: Absenta… | Copilul de lego nebarbierit

  5. dezamăgirile sunt inevitabile atunci când ai așteptări. eu cred că fiecare lecție a vieții are în ea și bine, dar și rău, combinația aceea de dulce amărui.

  6. Draga Losty,
    In primul rand, “Viata nu este despre cum supravietuiesti in furtuna, ci despre cum dansezi in ploaie.”

    Iti recomand sa “purici” urmatoarele :

    “În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și atunci, am putut să mă liniștesc. Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
    În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul … Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.
    În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Și aceasta se numeste … Plenitudine.
    În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios. Și toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”

  7. Imi place mult ce ai scris…cum ai scris. E greu, stii… Am trecut si eu prin greutatea dezamagirii asteia.. Stii care va fi cea mai grea parte? Cea in care va trebui sa mergi mai departe si nu vei reusi fara sa lasi consecintele si urmarile trecutului tau in urma. Nu vei mai reusi sa pornesti de la zero,desi ti’o vei dori din toata inima.. Tot ceea ce ai invatat si te’a schimbat isi va pronunta vocea in tine, va fi o altfel de dragoste, vei fi mai putin toleranta, va fi totul altfel…😦

    • Asa se intampla in principiu dupa fiecare experienta traita.🙂 Nu cred ca ar trebui sa ne mai mire urmarile care le lasa anumite persoane asupra noastra.

  8. Dezamagirea asta…cand totul se spulbera. E infioratoare. Poate ca acela care n-a trecut prin asa ceva nu intelege. Foarte frumos. “pasiunea asta m-a facut sa zbor fara aripi si tot ea a fost cea care mi-a ars sufletul la mai multe grade decat puteam eu suporta.” Din pacate, asa se intampla, credem ca am ajuns in cer…dar la fel de bine poate fi primul pas spre un fel de iad…al suferintelor.
    Felicitari!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s