Scrisoare catre el II

Dragul meu,

acum ca nu mai esti aici vreau sa-ti spun ca-mi lipesti. Nu ma intelege gresit, nu te vreau inapoi doar ca am anumite momente in care iti simt lipsa.

Uneori e mai rau decat intr-un cosmar, ma trezesc amintindu-mi momentele petrecute alaturi de tine si tot ce-mi doresc e sa am din nou parte de ele, dar dupa imediat imi amintesc cate lacrimi am platit pentru dozele alea de fericire ce mi le administrai zilnic.

Mult mai multe lacrimi decat puteau curge din ochii mei. Nu vreau sa inchid nici o usa si nu voi mai pierde nici o zi incercand sa uit ce-mi spuneai. Trecutul e trecut, dar nimeni n-a putut uita doar partea rea a unei relatii si sa-si aminteasca doar momentele bune.

Imi amintesc cum imi spuneai ca voi ajunge atat de egoista incat ma voi folosi de oricine pentru a-mi atinge scopurile. Vreau sa te anunt ca incet incet am facut-o, dar nu regret si nici nu am de gand sa schimb acest aspect.

Am fost buna pentru tine, iar tu ti-ai bagat pula in sufletul meu fara menajamente pentru ca indiferent de cat oferim suntem oameni si atunci cand plecam din viata cuiva luam totul dupa noi: suflete, lacrimi, zambete, amintiri, fericire. Nu mai raman in urma decat suferinta si vreo 2-3 lacrimi de crocodil varsate fara rost. Acum am invatat ca mai bine-mi pastrez lacrimile alea pentru fumul de tigara care-mi intra-n ochi nu pentru ce incearca altii sa-mi faca.

Babe atunci cand te simteam aproape simteam ca toata lumea e a mea, dar acum fara tine langa mine am impresia ca pot avea lumea la picioare daca zambesc frumos si stiu cum si cui sa-i cer. Atunci pentru tine renuntam la mine, acum renunta altii la ei pentru mine si stii ce? Acum stiu cum te simteai. Era logic sa vrei mai mult atata timp cat simteai ca eu pot oferi mai mult. Acum? Nu mai ofer nimic, dar primesc din plin pentru ca am lipici si stiu ce masca sa port si cand.

Pot face suflete sa-mi ingenuncheze, pot primi saruturi fara sa le cer, pot primi tot ce doreste sufletul meu, problema e ca el nu mai doreste nimic. Mai imi lipseste ceva de la tine si nu pot obtine de la nimeni: acea voce ce ma calma indiferent de situatie si ora. Din pacate vocea ta e acum inlocuita de glasul constiintei mele care tipa enervat la mine. Nu-i place ce am devenit, dar asta e irelevant.

In fond lumea cunoaste doar ce ii arat eu. In fond tu m-ai cunoscut doar atat cat te-am lasat eu, nu cat ai vrut tu.

The end

Part I

10 thoughts on “Scrisoare catre el II

  1. “In fond lumea cunoaste doar ce ii arat eu. ”
    Ce bine zici . Ma gandesc, de ce crede lumea, ca stie totul despre “tine” ,cand de fapt nu au nici cea mai mica idee ? 8-|

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s