Inceputuri

Din nou ma regasesc in fata unui document alb si incerc sa-l umplu cu tot ce-mi vine in minte din simplu fapt ca nu-mi plac paginile albe. Imi plac urmele ce le las in urma mea si imi plac urmele cuvintelor ce se astern peste sufletul oamenilor.

Totul in viata se rezuma la amintiri si de multe ori cuvintele pastreaza cel mai bine anumite momente intacte. In perioada adolescentei imi placea mult un baiat, prima pasiune de adolescenta. Pentru ca totul sa fie ca la carte lui nu-i placea de mine si asta ma chinuia teribil de mult la vremea aceea asa ca am inceput sa notez pe foi albe tot ce simteam. Am strans intr-o cutie un numar considerabil de plicuri si le-am uitat inchise intr-o cutie ce avea sa fie deschisa dupa ceva vreme, mai exact vreo 4 ani. Le-am citit cu un suflet tremurand si zambete pe buze. Ma recunosteam perfect in randurile alea scrise in perioada liceului. Atunci a fost cred prima mea tentativa de a-mi asterne sentimentele pe hartie, dar nu a fost suficient de mult pentru mine. Aveam nevoie de ceva mai mult.

Am inceput munca la un blog ce avea sa devina parte din mine… bucata mea de suflet ce voi o cititi electronic, bucata mea de suflet dezgolita in fata unui public divers. Nu am scris pentru public ci doar pentru e-ul meu interior, dar ma bucur ca sunteti “langa mine” post de post si imi impartasiti opiniile voastre despre ceea ce scriu.  Mereu am scris pentru mine si inca o fac, scriu sa-mi eliberez sufletul, scriu cand sunt suparata, trista, deprimata, confuza, fericita sau extaziata. Uitandu-ma in urma imi dau seama ca ultimii ani din viata sunt expusi aici etapa cu etapa: realizari, esecuri, povesti de dragoste, probleme, absolut toate le-am impartasit cu voi.

Au fost nopti intregi in care am stat in fata monitorului pentru a scrie in tacere cu sufletul tipand cat sa sparga geamuri impenetrabile. Au fost dimineti cand ma trezeam cu vise si planuri noi de viata si le scriam aici. Au fost esecuri care m-au facut sa scriu printre lacrimi si sa asez scrierile tot aici printre altele. Nu sunt perfecta, dar cu toate acestea sunt perfecta in imperfectiunea mea. Sunt un om care vine la pachet cu bune si rele, cu mofturi, cu vise esuate, cu zambete sincere sau lacrimi sarate.

Nu am ascuns niciodata altora felul meu de a fi, iar in scris m-am exprimat mereu cel mai bine. Mereu am lasat mintea la o parte si am scris doar cu sufletul, mereu am lasat obiectivitatea intr-un colt ascuns si am ramas subiectiva. Nici sa vreau si nu as putea scrie fara suflet pentru ca inca am o urma de sensibilitate uitata pe undeva.

Cuvintele imi plac si incet incet am invatat sa ma joc cu ele dupa propria-mi placere: le-am folosit pentru a face lumea fericita, pentru a ma razbuna, pentru a-mi exprima fericirea sau tristetea. Ele au ramas mereu acolo si m-au ajutat cand am avut nevoie de ele. Nu au fugit nicaieri si chiar si in momentele de singuratate imi dansau prin minte in diferite ritmuri.

Articol inscris in editia a 14-a Blog power

Tema propusa de Simona, lidera de opinie a editiei a 13-a

Alte articole participante: Blogging din suflet, S.O.S. Scriu pe blog, Aluat de cuvant, Inca o data despre Oblio, File albe, Radiografie sau restul este poezie, Sufletul pe hartie se elibereaza, Eliberare, Amprenta liniilor curbate