Letter for you…

Mă pierd în promisiuni prea des încălcate. Şi vise uitate ce în picioare sunt călcate .  Asa eram noi doi, imi promiteai totul si ceva in plus, dar de fiecare data imi calcai visele fara sa te gandesti cat insemnau ele pentru mine. Totul era perfect o zi, doua trei… Imi cladeam mormane de vise si apoi ma ruinai. Imi furai tot viitorul si ma obligai sa-mi construiesc altul.

E greu sa uiti persoane care mereu ti-au oferit lucruri de care sa-ti aduci aminte, iar tu… Tu mi-ai oferit vise, fericire, zambete, lacrimi, planuri… Toate astea ma fac acum sa te urasc sau cel putin sa am impresia ca o fac. In aceeasi masura toate lucrurile astea nu-mi dau voie sa te uit… momentele care nu le-am avut impreuna la timpul potrivit ma fac sa cred ca cineva acolo sus a uitat de noi.

“-Tu! Stai acolo sus comod?! Te ocupi de altii, dar de mine mai mereu uiti! De ce nu iti intorci privirea? La ce ne-ai lasat pe lumea asta asa de multi daca nu ai timp sa te ocupi de noi? Ce fel de Dumnezeu esti Tu daca nu esti drept incat sa ne oferi fericire in mod egal? Nici macar nu-ti pasa! Te amuzi la un spectacol prost si razi de naivitatea noastra! Iti place sa vezi cum ne sucim gleznele in fuga noastra dupa fericire, iti place sa vezi cum sufletele noastre se sinucid din cauza durerii, iti place sa vezi durerea cum ne inunda venele! Ne pedepsesti pana si pe cei care nu ar trebui sa fim raniti.

Mi l-ai luat pe el! El care imi oferea atata fericire prin simpla prezenta si pentru ce? Ca sa poti privi in liniste cum moare un suflet? Ca sa vezi cum imi torturez mintea cu zeci de mii de intrebari? Ca sa vezi cum nu gasesc raspuns la nici una? Ca sa vezi cum nu mai am forta sa plang? Ca sa vezi cum de fiecare data se stinge lumina din ochii mei?

Poate nu era perfect, cu siguranta nu era perfect, dar stii ceva nici eu nu eram perfecta. Cu toate astea pentru noi era suficient. Eu ii zambeam, el imi zambea, eu eram acolo, el era langa mine si tot ce ne-am dorit atunci a fost o strangere de mana si un sarut de la care sa ne doara buzele.”

Si da mi-ai lasat atatea amintiri incat ochii mei au stralucit multa vreme dupa ce sentimentele tale au apus. Acum au ramas doar doi ochi caprui, obositi de atatea vise, goliti de lacrimi si uscati de praf. Acum nu mai exista un noi pentru ca tu ai obosit undeva pe parcurs si nu ai continuat sa alergi langa mine, acum nu mai exista un noi pentru ca tu din nou mi-ai furat visele si le-ai pus sub un cifru complicat, acum nu mai exista un noi pentru ca eu nu mai exist pentru tine.

E ciudat cum stergi sute de mesaje dintr-un inbox obosit de atata aglomeratie si simti ca pierzi o parte din existenta ta. Daca ar fi atat de usor si cu amintirile, daca ar fi atat de usor si cu sentimentele, daca ar fi atat de usor si cu lasatul persoanelor in urma, dar nu e! Nimic in viata asta nu e atat de usor pe cum ar trebui sa fie, iar din pacate infrastructura inca nu e pusa la punct. Din cauza intunericului nu reusesti sa uiti tot… Intunericul nu face decat sa-ti aminteasca ceea ce tu ai vrea sa uiti. El iti aminteste tot ce ai fi putut avea, dar nu ai… Intunericul asta nu face decat sa-mi aminteasca de tine si de absenta ta….

Simt cum arde inima în mine , îmi este de-ajuns doar o privire , o privire să mă chemi la tine , promit că o să fiu a ta mâine.

For God! S is no longer available, don’t worry he’s happy without me.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s