Blank

E 3.37 am si pentru ca nu mai am somn incep sa analizez ce si cum. Ce naiba sa mai analizez? Ce vreau? De unde am inceput? Unde am ajuns? N-am un raspuns exact pentru nici una din intrebarile astea. Am ajuns sa alerg dupa ceva, sa-mi doresc altceva si sa primesc exact pe dos. Am lasat cateva cioburi de vise undeva ascunse in acel cufar de pacate, in speranta ca poate intr-o buna zi se vor indeplini unul cate unul.

Sincer? Nu cred ca se va intampla asa ceva. Sincer? Am ajuns sa nu-mi mai doresc nimic bine definit, am ajuns ca acele standarde care le am sa ma faca sa-mi ridic garda atat de sus incat sa nu mai ajunga nimeni la acei 500 de m distanta ce ma despart de umanitate. Daca nu reusesti sa urci da-mi o scara sa cobor! Opreste timpul in loc si fa-ma sa te doresc cum nu am mai dorit pe nimeni… Ah stai! Deja ai facut asta!

Acum ca am coborat unde esti? Nu prea te vad de la distanta asta. Grabeste-te incet sa te pot ajunge din urma. Fa-ma sa visez cum nu a facut-o nimeni. Mi-as dori sa simt cum degetele tale isi fac loc printre ale mele, mi-as dori sa simt cum imi gadili palma desenandu-mi un nou traseu al vietii. Avem mii de planuri si nimic concret. Avem vise pentru ca din pacate in cacatul asta de realitate doar visele astea ne fac sa mergem mai departe. Vinzi iluzii in fiecare zi, iar eu le cumpar doar pentru a simti cum imi bate inima mai repede.

Realiatea asta ce o traiesc langa tine e cu mult mai dulce decat langa oricare altul. Atat de dulce incat dupa tine nu cred ca am sa mai pot suporta gustul ala dulce-amarui, gustul ala care-mi era atat de personal. Ai hranit o imaginatie deja dezordonata in asa fel incat totul a devenit un haos. Intr-o perioada scurta a vietii am schitat planuri pentru o viata, intr-o perioada atat de scurta mi-am vazut viata ruland prin fata ochilor ca un film vechi ce-mi raceste sangele-n vene.

Femeia aia rece, indiferenta la orice a devenit acum o fetita zambitoare ce viseaza cu ochii deschisi la momentul in care ai s-o tii de mana. Suntem doi sfinti ce vom merge direct in iad pentru contracte anulate  cu o secunda inainte de data scandenta. Si toate reactiile astea bruste… Toate astea iti promit eu ca nu te vor face decat sa doresti sa-mi rupi o mana in timp ce ma tii lipita de tine. Toate astea ma vor face sa-ti ofer momente de fericire fara ca de fapt sa-ti ofer nimic. Iti pot oferi zambete o viata ca intr-un ultim moment sa te fac sa-mi platesti cu lacrimi, dar nu o voi face. Nu voi face asta pana cand nu voi fi pe deplin convinsa ca meriti sa plangi. Pana la gustul ala umed si sarat ne vom delecta ambii cu senzatia asta intens de dulce. Senzatia asta care ne face sa ne pierdem mintile unul pentru celalalt, senzatia asta care ne-ar face sa renuntam la tot doar pentru niste clipe insuficiente de fericire…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s