Dialog cu fericirea

Sunt la inaltime la propriu. Pe acoperisul blocului, jumatate de baterie la laptop, un pahar de vin si tigari fumate pana la jumatate. E frig cancer. Sunt intr-un moment al vietii in care am tot si totusi nu am nimic. Praful ala de stele imi mangaie obrajii si se aseaza alene intr-un par inrosit de atatea dorinte.

Iti mai amintesti cand demult mi-ai pus ca atunci cand voi privi o stea si o voi vedea ca straluceste tare tare cum imi place mie sa zic e momentul in care tu te gandesti la mine? Oare te mai gandesti la mine? Macar fugitiv daca nu persistent? Macar aberant daca nu realist? Macar din plictiseala daca nu din dorinta? Macar din instinct daca nu din amintiri? Vreau sa dorm. E atat de devreme si totusi atat de tarziu. Tarziu pentru un “el” fugitiv care sa vina si sa plece ca ceata diminetii. Devreme pentru un “el” care sa vina si sa ramana langa mine pentru totdeauna.

Fericirea mi-a batut de multe ori in usa. De fiecare data am renuntat la ea in favoarea placerilor spontane. Am ales pasiuni sporadice si am omorat planuri ce abia se concretizau in ceva palpabil. Sunt o nebuna. Mi-a batut la usa!!!! Oamenii ar da orice macar sa vada fericirea! Ei bine mie mi s-a oferit complet. Dormeam intre asternuturi negre cu mirosul meu specific de ambra amestecat cu iasomie.

-Da-mi voie sa ma incalzesc langa tine.

-De unde ai aparut?

-Din dorintele nerostite.

-Cum m-ai gasit?

-Ai un miros incofundabil.

-Te-am asteptat atata timp. Te-am asteptat tinandu-l pe el de mana si nici macar nu te-a interesat. Acum cand lumea renunta la sentimente, emotii si dorinte tu vii sa ma cauti?

-Ce vrea sa insemne asta?

-Nu e nimic. Nu mai am dorinte si nu vreau sa te incalzesti langa mine. Oamenii ar ucide pentru o clipa alaturi de tine si s-ar sinucide dupa ce ai pleca infierbantata fiind, de visele lor. Tu! Fericire! Unde ai fost cand imi doream sa vii? Unde ai fost cand valurile de lacrimi imi inecau sufletul?

-….

-Bateai la usi inchise. Iti doreai cu atata ardoare sa intri in paturi reci. Paturi ce nu aveau cum sa te incalzeasca, suflete goale ce nu puteau sa-ti ofere nimic. Eu te asteptam… numaram clipe, numaram sperante, numaram vise asteptandu-te pe tine. Erai pe lista de dorinte ale vietii. Acum imi esti indiferenta. Te primesc in patul meu, dar nu te voi incalzi, te voi privi, dar nu-ti voi alina ochii obositi de drum.

-In drumul meu spre tine m-am ratacit de mii de ori. Am fire de nisip in ochi si sticla in suflet, dar acum sunt aici, langa tine.

-Iti pot oferi praf de stele si dorinte. Dorinte pe care le-am pierdut, dorinte la care am renuntat in timp ce te asteptam, dorinte ce le-am ucis cand mi-am dat seama ca nu vei poposi vreodata in acest pat plin de pacate si amintiri…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s