Jurnal

Aseara am avut chef sa ies un pic prin oras. Dupa o zi obositoare, chiar simteam nevoia sa fac asta. In fata pc-ului, navigand printer bloguri si site-uri diverse incercam sa ma machiez. Simplu ca de obicei. La final am adaugat lentilele albastre si am inceput sa ma imbrac. Mint! M-am asezat cu o tigara aprinsa in fata dulapului si am inceput sa ma gandesc cu ce m-as fi putut imbraca. Am observat acum ceva timp o chestie la mine si e foarte enervanta. De obicei, in timp ce ma machiez, ma gandesc la o tinuta pentru a economisi timp. Cand deschid dulapul probez altele 5, ca in final sa o imbrac pe cea la care ma gandisem initial! E frustrant.

Asa ca am inceput procesul de acoperire a corpului. Intai cu un strat de crema! Ador sa intind crema pe mine si sa-mi plimb nasul prin aer ca sa “prind”mirosul ei. Am incheiat un sutien albastru, mi-am pus si string-ul, am rulat ciorapii de jos pana sus si in principiu eram pe jumatate imbracata. Am ales un tricou negru, usor decoltat, o fusta medie neagra si botine foarte inalte. Da, acum era bine!

Incotro sa o apuc? Am chemat taxiul si am hotarat ca merg pana in carturesti sa-mi caut o carte. Ce-I drept, m-am dus, dar cartea? Nu am gasit-o. Am plecat pe jumatate pleostita de acolo spre blogmeetul celor din orasul meu. Locatia? Foarte ok, dar nu pentru mine. N-am fost niciodata fana a muzicii folk si cu siguranta nu voi incepe sa fiu nici de acum incolo. Erau deja vreo 10 persoane sosite, baietii cu berile in fata, fetele cu ceaiuri si sucuri. Nu tin foarte mult la cum se bea in grup, cine si cine nu bea alcool asa ca am ales un cosmo, la fel ca de fiecare data. Un tip mormaia in microfon, ceea ce am presupus eu a fi o tentative de a canta. Sincer? N-am auzit nici macar o melodie din ce a cantat, mai bine spus, n-am distins nici macar un vers din ce canta el acolo. Pentru ca stiam foarte multa lume de acolo (evident ca sunt ironica!) vorbeam cu S. prin mesaje. Totusi am zis ca e cazul sa mai ridic nasul din touchscreenul care imi obosea ochii. Am inceput sa vorbesc cu un prieten A3 sa-I spunem care era la al 2-lea pahar de finlandia. El? Cel mai bine bispus om din grup, am mai vorbit, am mai ras, s-au facut si poze. A iesit ok pana la urma. M-a cam socat faptul ca cel care organizase toata treaba asta, please primul. Cum poti sa fii organizator si sa pleci primul? Eu cand am organizat blogmeetul am ramas alaturi de grup pana la 5 dimineata! In fine asta nu conteaza.

Cam asa a decurs cheful meu de a iesi in oras pentru ziua de ieri. Concluzia? Am plecat plictisita si m-am intors mult mai plictisita! Acum nu-mi ramane decat sa fac fata unei zile extenuante de munca si diseara cand ajung acasa sa ma asez comod in pat si sa visez la tot ce e mai frumos.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s