S.

Trebuie sa recunosc. Pentru a nu stiu cata oara am batut in retragere. Nu as sti cum sa va explic. Senzatia aia de bine cand vorbesti cu cineva ore in sir fara sa te plictisesti. Momentele alea in care te trezesti dimineata si te gandesti: “el s-a trezit?”. Sau cand te pui noaptea la somn si iti repeti exasperata: “Iar nu mi-am dat seama cum a trecut timpul! S-a facut 2 si din nou nu dorm suficient!”.

Sincer, ador momentele astea. Toate clipele alea in care vorbesc cu cineva, in care nu simt cat de repede si de placut trece timpul, nu as putea sa va descriu senzatia. Imi place sa am o prioritate pentru o anumita persoana fara a astepta nimic in schimb. Imi place sa ofer moment de fericire, chiar daca nu le primesc inapoi. Imi place sa fac toate astea pentru ca sunt femeie. Recunosc, nu sunt perfecta, am momente in care as face pe cineva sa se dea cu capul de pereti, dar imi place ca tot eu stiu sa calmez persoana in cauza.

Sa revin totusi la subiect. Dupa cum va ziceam aia cu batutul in retragere. Trebuie sa recunosc: am un noroc chior la a vorbi cu persoane care imi plac, care sunt inteligente si culmea si amuzante. La fel si S. Am vreo 2 saptamani de cand nu exista zi in care sa nu rad grav pe diverse subiecte si comentarii de-ale lui.  Problema la mine e ca atunci cand mai pica o caramida de pe zidul ala inalt ma intorc si fug. Da pe de o parte e ok chestia asta, dar totusi cat timp am sa mai aleg alternativa asta cu fugitul? E placut: o data, de doua ori, de trei ori, dar totul pana intr-un anumit punct, cand te hotarasti ca ai fugit mai mult decat te tin picioarele. In momentul ala dai tenesii pe tocuri, pui o rochie, te aranjezi si ramai in picioare zambind. Atunci renunti la a mai fugi si constati ca cel mai bine e sa ramai pe loc si sa te bucuri de anumite momente.

Ei bine astazi mi-am pus tocurile si nu oricare. Alea inalte, incat sa fiu sigura ca daca incerc sa alerg am sa ma impiedic. Apropo asta vine ca un fel de post scriptum: stiti ca mereu am trait pe impresia ca am 22 de ani, dar am aflat acum 2 zile ca am 23. Vorbeam acum 2 zile cu S. si ne contraziceam in legatura cu acest aspect. Din acest motiv am luat o foaie si am calculat: anul nasterii si varsta. In final de acolo mi-a dat 24. Culmea amuzamentului. In lipsa de alternativa mi-am intrebat o colega de la facultate in ce an e nascuta si cati ani impliniti are. De aici cruntul adevar: am 23, nu 22 asa cum credeam. Partea frumoasa a fost cand i-am zis si lui S. M-a intrebat foarte amuzant daca n-am avut lumanari in forma de cifra la tort. Hmm ideea e in felul urmator: imbatranesc si chestia asta ma sperie teribil. Ce-i drept nu vreau sa ma gandesc cum ma voi simti la 30 de ani, dar pana atunci nici nu am de gand sa-mi stric singura buna dispozitie.

 

3 thoughts on “S.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s