Digul

Octavian Paler – Digul

“Marea lovește digul pe care în seara aceea n-am avut curajul sa mergem până la capăt. Piatra udă luneca și, la un pas de noi, era ruptă. Daca eram neatenți, ne puteam prăbuși în apa ce fierbea dedesubt.

… Dar am fost atenți. Ca totdeauna. Atât de atenți, încât într-o zi vom renunța să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulțumi să ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar și îl vom uita în cele din urmă, vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâți să mergem la capăt.

Acum chiar dacă aș merge pe dig, nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca sau pot înainta curajos. E totuna.

Și-as vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an și unde, să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vârsta am si ce caut aici. Și de ce m-am oprit în fața acestui dig, ca și cum l-aș cunoaște?”

Multumiri A.C.!

 

3 thoughts on “Digul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s