No name.

Damn I’m not normal!

Put on a fake smile and walk away like nothing is killing you inside.

Si nu in momentul asta chiar nu cred ca e de bine. Sa vedem in ce consta problema: am un mare talent in momentul in care ma apropii de persoane in orice fel sa fug. Dar nu oricum, cat pot de tare! Asta-i frate maraton 500 m garduri. Nu las nici macar loc de buna ziua in situatii de genul pentru a nu fi tentata vreodata sa ma mai intorc la persoanele respective. Aseara am facut o chestie de genul si azi termin o sticla de vin si un pachet de tigari in timpul acestei postari. Ca de obicei nici nu m-am uitat in urma si da imi pare rau. De fiecare data imi pare, dar de fiecare data imi asum consecintele faptelor mele (nu ca as avea alta alternativa).

Acum ma vad din nou intr-un punct 0. Inainte era el cel caruia ii ziceam cam orice. Inaintea lui a fost un alt el si lista ar putea continua. Am o problema. O mare problema. Nu stiu ce sa fac in privinta ei. Probabil ca nu vreau sa fac nimic sau nu am gasit persoana pentru care sa vreau sa fac ceva. Partea proasta e ca imi vine sa-i tastez sau sa-i trimit un mesaj. Wrong idea! Le-am facut pe ambele. Asta e! E irelevant acum sa mai zic ceva si ar fi stupid, cred, acest joc pentru ca de fiecare data e la fel. Nu suport sa ma atasez nici de prieteni, nici de cei care mi-au fost alaturi. Cred ca termenul corect ar fi nu pot sau nu vreau? Nu prea conteaza.

Ma intreb ce o sa urmeze acum? O alta persoana careia sa-i fac la fel? Asta trebuie sa inceteze. Mai bine stau departe de toata lumea evitand sa mai fac prostii decat sa reconstruiesc mereu ceva ce nu e in concordanta cu personalitatea mea. Atatea semne ca-mi pierd din umanitate si eu nu fac nimic. Fumez doar o tigara si privesc in gol gandindu-ma:

-Bravo fata mea! Inca unul de care te descotorosesti pentru ca ai ce vorbi cu el. Inca unul caruia ii intorci spatele crezand ca prin toate poti trece singura. Hai zambeste! Ti-o faci cu mana ta. Dar cand ramai si fara mine sa nu ma cauti.

Cam aia e constiinta mea! Se poate numi aia constiinta? Nu e! E tot mai putin prezenta atunci cand am nevoie de ea. Se zice ca omul invata din greseli. Eu am sa invat din ele abia cand voi ramane fara alternative.

Acum incep sa-l cred cand imi spunea:

-Tu? Esti rea! Nu ai limita cand vine vorba de a face rau.

Postul acesta e pentru toate persoanele ce le-am lasat in urma.

-Cand ai creat femeia asta nu te-ai gandit ca poate o sa mai aiba nevoie de suflet? Acum cine sa i-l dea inapoi? Felicitari. Tie iti datorez totul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s