Pre – day 1

Am lipsit de pe traseu, dar no worry suntem in grafic. Zilele astea am avut treaba: sa-mi traiesc inca o parte din minunata mea complicata existenta (complicata pentru ca asta stiu eu sa fac: sa imi incrucisez firele destinului mai mult decat imi permite lungimea lor) Imi place sa-mi fac anumite noduri de stand by pe acele fire. Imi place sa mai iau cate o gura de aer si sa ocolesc rutina.

AJ v-am povestit de el, a aparut recent si ne-am vazut oarecum din scurt. La fix hmm 11 zile de cand am inceput sa vorbim. E normal in comparatie cu restul. Nu face nimic dubios, ii merge neuronul ala de care va tot vorbeam si va explicam cat e de important pentru mine si culmea mai e si amuzant.

A ajuns aici pe 23 seara. Hmm nu va zic ca fusese o zi nebuna, nebuna. Eram super obosita, dar speram sa-mi treaca tot in momentul in care el ar fi ajuns. Nu am mai avut emotii de genul celor ce le-am avut duminica de ceva vreme. Eram panicata si radeam singura cand imi dadeam seama cat de copila inca sunt.

In fine venise momentul in care trebuia sa ajunga. Eram cu un latte machiatto si o tigara aprinsa pe peron in momentul in care sosea trenul. (Uitasem ce senzatie placuta e sa astepti un tren ce aduce pe cineva ce abia astepti sa-l vezi). M-am descotorosit repede si de cafea si de tigara in primul cos ce l-am gasit nu de alta, dar el e nefumator si tin mult la prima impresie. Aveam o groaza de intrebari in cap:

-Oare am sa-l recunosc?

-Oare e la fel cum era cand vorbeam pe net?

-Hmm cum ar trebui sa reactionez cand il vad?

Intrebarile astea si-au gasit raspunsul cand l-am vazut. Arata fix cum trebuia sa arate. Reactia nu a fost una foarte stralucita avand in vedere ca ma pierd la chestii de genul. A dat sa ma sarute si tot ce am putut sa fac a fost sa intorc obrazul. Damn urasc momentele in care nu stiu cum sa reactionez. Simteam ca-mi arde fata, bine macar ca era noapte si nu se vedea oricum la lumina stalpilor chestia asta.

Imi place sa planific anumite chestii si “chestia” asta era oarecum planificata. Va intrebati daca avea sa fie cum o planificasem. A fost pe alocuri. In unele puncte mai mult decat ok. In alte puncte mai putin decat ok. Ideea e ca a fost ok si am ramas cu inca o amintire placuta. In fond doar asta facem: colectionam amintiri pentru a ne putea hrani cu ele.

To be continued.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s