Uitare…

Oamenii… Oamenii sunt creaturi simple, dar isi complica existenta singuri. Azi vrem aia, maine vrem cu totul altceva, iar poimaine nu stim deloc ce vrem. Lasam in viata noastra persoane care nu au ce cauta acolo. Uneori le mai facem si cate un piedestal pe care le urcam desi nu merita asta. Oferim ce e mai bun fara sa asteptam nimic. Sunt persoane care asteapta totusi. Nu pot sa fac parte din categoria aia. Nu mi se pare normal sa ofer si sa astept ceva. La urma urmei de ce dragostea sau orice alt tip de relatie ar trebui sa fie un schimb de sentimente si favoruri?

Sincer, fiind vorba intre noi, ultima oara mi-am luat-o grav de tot. Cand ofer clar nu astept nimic la schimb, dar mereu exista speranta ca totusi acel cineva va observa ca primeste si chestia va fi reciproca. Ei bine a fost pe dracu’. Ultima data a fost o chestie gen generozitate gratuita. Si eu mai naiva am crezut orice zicea el desi stiam ca nu e adevarat. Am uneori tendinta de a crede orice chiar daca undeva in sinea mea stiu ca-s tampenii spuse gratuit fara nici o implicare. Ei bine, de data asta nu mi-a pasat. Am tinut la un om care nu mi-a oferit nimic, decat sarituri cu o coarda ce avea sa cedeze la un moment dat. Sarituri multiple, consecutive. Un fel de bungee jumping al sufletului. E senzatia aia ca cineva iti ia ce ai mai bun putin cate putin, dar nu cum ar face-o orice om normal. Il ia, ti-l respinge, iar il ia si tot asa un joc continuu in care tu esti victima ce in final are sa ramana fara inca o bucata consistenta de suflet. Tu naiva de fel il oferi. Ma! (uneori ma atinge prostia si pe mine)  da’ il dai in doze inimaginabile, fara sa-ti pese ca nu vei primi nimic. Ajungi intr-un punct in care esti constienta ca tu nu vei primi nimic decat vorbe gratuite si atat. Normal ar fi sa te opresti, sa te intorci si sa fugi impotriva curentului cat te tin picioarele, dar tu faci exact pe dos. Te scufunzi intr-o nebunie de care ar trebui sa te feresti si cu toate astea nu te intereseaza. Pierzi zile vorbind cu el, uneori uiti de soarele de afara ce te asteapta sa-ti mangaie pielea si tot ce mai reusesti sa simti sunt degetele ce bat in tastatura cu o rapiditate ingrozitoare pentru ca discutia e intensa. Noptile? Hmm de alea nu vreau sa discut. Somnul nu mai e de ceva vreme somn, iar limitele alea de minim nu le mai ating de ceva vreme. E o senzatie ciudata. Ti se aprinde beculetul cand el e on si incepi sa tastezi. Uneori ma gandesc ca as putea sa sparg o banca. Nu cred ca mai am amprente ca sa ma mai identifice politia. Glumesc evident. (la partea cu banca, amprentele nu sunt foarte sigura ca inca le mai am.)

Si totusi! Vine un moment in care trebuie sa renunti. Trebuie sa pui stop fara sa-ti pese ce vei simti sau ce se va intampla. Pleaca, nu mai privi in urma si uita de toate si de toti care demult faceau parte din viata ta. Exista un motiv pentru care ei acum nu mai sunt langa tine. El si-a terminat de jucat rolul. A avut timp sa demonstreze, sa-i pese, sau sa simta. A avut atata timp pe care altii l-ar fi apreciat inzecit. Acum s-a terminat. E timpul ca eu sa o iau de la capat, el sa ramana in trecut si sa astepte o alta idioata ce va oferi sentimente gratuite fara a astepta nimic la schimb. Va veni totusi timpul in care va fi el pus in aceasta postura si atunci va intelege ce inseamna. Va intelege ca sunt putini cei dispusi sa ofere fara a astepta nimic la schimb. Va intelege ca a facut greseli peste greseli si ca e prea tarziu sa le mai poata indrepta. Va intelege ca totul are un final! Dar cand el va sti toate astea eu voi fi plecata departe, tinand pe altcineva de mana fara sa-mi mai pese de trecut!

5 thoughts on “Uitare…

  1. Am trecut si eu prin ceva asemanator. Mi-a fost greu sa zic adio dar in momentul in care am facut-o nu am mai avut nici o remuscare, nici un sentiment care sa imi zica “poate ai gresit” ci a fost o eliberare pe care am asteptat-o de foarte mult timp.
    Amanam invevitabilul pana cand aceasta s-a produs, iar modul in care s-a intamplat m-a facut sa rad, sa nu imi pese absolut deloc si sa ma bucur ca s-a intamplat.

    Sincer sa fiu nu simt ca am invatat nimic din acea relatie, poate doar nu mai trebuie sa intru in relatii cu oameni de genul, desi mai corect ar fi sa ii trec intr-o completa ignoranta, sa vad prin ei atunci cand imi stau in fata.

    • “Sincer sa fiu nu simt ca am invatat nimic din acea relatie, poate doar nu mai trebuie sa intru in relatii cu oameni de genul, desi mai corect ar fi sa ii trec intr-o completa ignoranta, sa vad prin ei atunci cand imi stau in fata.”
      Exprimarea asta e deranjanta. La urma urmei cat ai avut-o langa tine a fost ok nu? Nu vad de ce ai judeca-o gen: nu am invatat nimic. Poate nu ai invatat nimic atunci cand s-a terminat, dar cu siguranta in perioada relatiei ai invatat sa fii mai tolerant, sau sa o faci sa zambeasca sau poate ai invatat sa simti alaturi de ea chestii pe care nu le-ai incercat inainte. Din fiecare relatie invatatm cate ceva, cel putin eu asa consider.

      • Cand te condamna pentru toate lucrurile nasoale care se intampla in relatie, cand tu esti vinovat pentru absolut tot inclusiv pentru greselile ei, cand pe toti din jurul ei ii considera submediocrii si ea nu are ce discuta cu nimeni pentru ca se considera mult prea desteapta si toata lumea o plictiseste, sincer nu cred ca am ce invata de la o asemenea persoana… O sa scriu si despre E. la momentul potrivit prin paginile mele.

        • Chestia cu se considera mult prea desteapta cred ca trebuia s-o fi stiut dinainte sa fii cu ea. Presupun ca in prealabil ai cunoscut-o cat de cat. Again ma repet nu ai scuza sa o vorbesti de rau.🙂 Apreciaza momentele frumoase de care ai avut parte langa ea si uita-le pe cele rele.

          • Nu am de ce sa o vorbesc de rau, imi este indiferenta acum. Nu a fost asa de la inceput, era destul de ok desi mai avea anumite momente nasoale insa nu ma deranja absolut nimic. Datorita unor oameni s-a schimbat mult si au avut o influenta foarte mare asupra ei, noi doi eram totusi foarte diferiti din multe puncte de vedere iar la final toate si-au pus amprenta asupra relatiei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s