Puncte pe i si negru pe alb

Sunt o femeie plina de pacate. Nu, nu sunt frustrata, nu le regret, nu ma bucur ci pur si simplu le iau ca atare. Am gresit, dar nu inainte ca altii sa greseasca in fata mea. Sau poate am facut-o. Cu siguranta am facut-o.

Am iubit din tot sufletul, am urat din tot sufletul, am plans pana ce n-am mai avut lacrimi, am ras pana am simtit ca obosesc, am visat si atunci cand nu mai era nimic de visat, am prelungit cosmaruri doar pentru a ajunge la acelasi final, am avut incredere pana cand am ramas dezamagita, am uitat sa simt pentru ca asa am considerat ca e corect.

Da, clar. Am pacate. Multe. Cum spunea A. un cufar plin. Dar la sfarsit de zi cand ma intorc acasa am grija sa nu-l deschid. Am grija ca totul sa ramana inchis bine si sa pot dormi linistita. Pentru tot ce am facut am o motivatie puternica. Altii totusi ce motivatii au avut pentru ce mi-au facut mie?

Ei ce motivatie au avut ca mi-au furat bucati de suflet si le-au lasat in bataia vantului. Ce au facut ei pentru a merita tot ce a fost mai bun? Fiecarui barbat care a insemnat ceva pentru mine i-am oferit si imposibilul si pentru ce? Ca in final eu sa raman fara nimic. Acum sincer s-a terminat. Am avut grija ca fiecare ce mi-a lasat o urma sa si-o primeasca inapoi. Mi-am pus frumos tocurile si am inceput sa calc peste suflete impenetrabile. Si stiti ceva? S-a dovedit ca fiecare zid are fisurile lui. S-a dovedit ca fiecare suflet poate fi golit mai mult sau mai putin. Important e sa stii cum sa o faci. Cel putin urma e inconfundabila. Acelasi parfum de ani de zile prin care ei imi recunosc prezenta. Dulce, otravitor, dar nu letal. Puternic si in acelasi timp discret.
Acum nu mai trec peste standarde. Acum daca ceva nu imi convine ma intorc si plec. Acum nu mai sunt dispusa sa misc un deget. Am facut febra musculara de cat am gesticulat pentru nimic. Sa mai treaca si altii prin ce am trecut eu. Am tendinta de a ma reintoarce la trecut, dar nu pentru a incerca reconcilieri, ci pentru a termina actiuni fara puncte pe i. Ma intorc la trecut pentru a pune puncte pe i si pentru a scrie finalul negru pe alb. Momentan am terminat de scris finaluri. Am nevoie de un nou inceput.

Va veti intreba daca nu am regrete. Nu, nu am. Nici macar unul. Voi aveti vreun regret?

12 thoughts on “Puncte pe i si negru pe alb

  1. nunu, tendinta intoarceri in trecut trbe inabusita cu orice pret. Regretele apartin oamenilor slabi, iar tu reusesti sa faci fata mediocritatii insusi prin faptul ca accepti acel cufar in coltul camerei tale – intelegi ideea.

    ma regasesc in unele randuri si urasc similitudinile, in fond, sunt aceleasi situati intalnite in general atunci cand mirosul este mai fin decat obisnuitul.

    da, am spus, place la mine de tine, te-as lua de manutza.

  2. Cred că e cea mai mare greşeală să ai refrete. Da, îţi poate părea rău pentru lucrurile care ÎNCĂ NU le-ai făcut, în niciun caz pentru ceea ce ai făcut🙂

  3. Este o greseala pe care nu am de gand sa o mai regret. O faceam in trecut, dar cu timpul am invatat cum e mai bine. Bine ai trecut pe aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s