Aberez, radiez, fabulez!

Nu il iubesc, nu inca. Nu imi doresc absolut nimic de la el si nici nu sunt atat de naiva incat sa cred ca va lasa tot pentru mine. Imi da buna dimineata si imi lumineaza ziua, lipseste cu orele, dar isi face timp 10 minute sa imi spuna ce program incarcat are. Ma priveaza de nopti nedormite si imi ofera zile radiante. Zambesc, da! Din tot sufletul. Iar ma arunc cu capul inainte. De data asta insa sunt pregatita pentru orice va urma. Pentru zilele cand poate el nu va mai fi, pentru zilele in care peretii satuli deja de zambete imi vor astupa lacrimile, de pernele (udate de lacrimi uneori sau manjite de ruj rosu dupa ce n-am avut timp sa ma demachiez ca am vorbit cu el)  care imi vor sustine somnul. Sunt pregatita dinainte de a incepe de lacrimile ce vor veni la final, de vinul alb demisec ce va fi baut din sticla, de tigarile care imi vor atinge buzele unele dupa altele.

Il vreau acum si nu prea ma intereseaza finalul. Nu-mi pasa de nimic, si ma arunc haotic fara a sti ce ma asteapta. Nu ma mai cenzurez in trairi si in reactii. Pot fi eu asa cum n-am fost niciodata. Rade zgomotos cand injur si ma simte cand ceva nu e ok. Si daca nu o face disimuleaza foarte bine. Imi place: cand zambeste, cand isi musca buza de jos, cand isi misca mainile intr-un fel propriu si personal,  cand rade zgomotos, cand se enerveaza si-mi zice ca nu mai vorbim, cand imi zice numele. Chiar suna altfel zis de el.

Rad, aberez, radiez si fabulez. Nu e data sa nu schitez un zambet pe buze daca ma gandesc la el, nu e data cand vorbesc cu el si sa nu rad ca asta simt si asa imi vine. Ii merge creierul si imi pune neuronii la treaba. Ii place sa ma ia de blonda doar pentru a-i demonstra ca sunt bruneta, ii place sa ma enerveze ca sa poata sa-mi dea un sarut dupa. Imi place sa ma enervez pentru ca stiu ca tot el ma va calma, imi place ca ma pune sa gandesc si sa-i demonstrez ca o fac.

Imi place ca stie cum sa ucida suflete. A rabufnit practic atunci cand ma asteptam mai putin. Clar cand am incercat sa-mi aduc argumente nu mai aveam cu cine vorbi. Cred ca e amuzanta chestia asta. Si totusi e inca prezent, mai zambitor ca inainte, mai interesant si mai … Nu. Prefer sa nu o zic.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s